Project: returning in time - terminat

Rezumat:
Povestea incepe , cand Edward o paraseste pe Bella in padure . Intr-o zi , fiindu-i foarte dor de Edward , se intoarce in poenita lor . Acolo se intalneste cu Laurent , care vrea sa o omoare , insa hainta intervine cam tarziu , caci Bella fusese deja muscata , iar acum se transforma . jabob , nu se indura sa o omoare si ramane cu ea pana devine vampir .  Laurent a scapat cu viata din labele lupilor si fuge la Victoria .
    Iar Bella , dupa ce se trezeste ca e vampir , vrea sa-l caute pe Edward . Insa dupa ce afla de la Alice o veste ingrozitoare , doreste sa repare totul si sa o ia de la inceput . Va gasi ea o cale de a se intoarce in timp sa se salveze pe sine si pe iubirea ei , Edward ?



Si aici v-am lasat in suspans . Sper ca va iesi ceva frumos si ca voi avea multi cititori !








Capitolul 1.

Dpdv Bella :


- Edward ... nu ma parasi !!!! tipam cu disperare incontinu . Insa el a plecat de mult . De prea mult timp ca sa-mi mai amintesc . M-a lasat in padure , singura , fara nici-o aparare . Si am stat , am stat pana cand am adormit .
   Noroc de cei din LaPush ca m-au salvat .
Dar ... totul era ca un vis , sau mai bine zis  un cosmar . Parca nimic nu a fost adevarat . Nici macar El . Sau poate chiar nu a fost ? Nu ! Nu aveam cum sa-mi fi imaginat . Dar atunci .... cum...cum a putut ? lacrimi tradatoare au inceput sa-mi cada pe obraji , in timp ce stateam la fereastra , gandindu-ma din nou si din nou .
    Cat de proasta am fost , gandindu-ma ca el ma iubea . Cat de fraiera am putut fi  , sa-l cred .

A trecut aproape un an de atunci .
Zilele treceu din ce in ce mai incet , iar eu am incetat sa mai sper . Dar de fapt ce speram ? Ca se va intoarce la mine si isi va cere iertare ?  Cat de patetica pot fi .
   In ultimul timp , de dragul tatei mai mult , am inceput sa ies cu Jacob . E un pusti de treaba , si creste vazand cu ochii . Ieri arata ca un pusti de 14 ani , iar azi , arata ca un barbat de 21 . E destul de ciudat . Dar , numai el mi-a ramas . Daca nu ar fi fost el , probabil ca m-as fi sinucis . Si nu glumesc . Am avut cateva tentative . Si tot timpul mi s-a parut ca-L vad si ca-L aud spunandu-mi sa ma opresc , insa eu mi-L doream prea mult . Si daca trebuia sa ma pun in pericol pt a-L avea inapoi , atunci la naiba cu viata mea ! mai bine moarta decat fara iubirea Lui .

   In una din zile , Jacob mi-a promis ca ma duce in padure . El nici nu stia despre ce e vorba . Era poenita noastra . A mea si a lui Edward . Doar ca nu-mi mai amiteam exact cum sa ajung acolo . Pana la urma s-a innoptat si a trebuit sa mergem acasa . Insa , a doua zi , m-am intors . Singura . Nu vroiam sa-i explic de ce faceam o criza , in mijlocul poenitei .
   Am mers , si am mers , si cand credeam ca m-am ratacit .... am gasit-o . Poenita noastra .
Dar.... era urata ! Si goala , la fel ca si sufletul meu . Nu mai era plina de flori . Acum era vesteda si trista . de parca , odata cu plecarea Lui , toate frumosetile lumii au murit .      

        Am vrut sa dau frau liber lacrimilor , sa plang pana nu mai pot , aici , unde nu era nimeni care sa ma opreasca . Nici tata , si nici Jacob . Am cazut in genunchi , iar ochii ma usturau . Cand .... am auzit un sunet . M-am speriat si m-am ridicat imediat in picioare . Posibil sa fie vreun animal salbatic , sau poate doar vantul , insa imi era frica . Mai ales ca nimeni nu stia unde eram . Am inceput sa ma indepartez precauta , usor , pas , cu pas , uitandu-ma in toate directiile .
  Deodata , un fosnet mi-a atras atentia intr-un copac , si m-am uitat speriata , dar nu era nimic , insa cand mi-am intors privirea , m-am speriat de moarte vazandu-l pe Laurent stand chiar in fata mea .
- Buna ! spuse el .
Eu doar ma uitam la el ingrozita .
- O... saraca umana , ramasa aici , singura , fara ajutor ....  Aproape ca-mi este mila de tine , spuse el batjocoritor . Ce-ti mai face iubitul ?
  Eu ma gandeam ce sa-i spun . Nu puteam spune ca m-a lasat aici singura si fara aparare .
- Oh , si nu te gandi sa ma minti . Am trecut pe la casa familiei Cullen . Se pare ca s-au carat , iar pe tine te-au lasat in urma . Ce s-a intamplat ? S-au saturat sa se mai joace cu tine , si te-au aruncat ?
 Imaginea lui Edward mi-a venit in minte " Minte-l ! imi spunea . Spune-i ca ne vom intoarce . Tine-l de vorba ! "
- Nici gand ! am spus eu cu vocea tremurand . Nu au plecat de tot . Se vor intoarce . Carlisle ...a trebuit sa plece intr-o calatorie de afacei si de aia au plecat , insa se vor intoarce . Iar daca imi faci ceva ... Edward te va face sa-ti para rau ! am spus nervoasa .
- Ha , ha , ha ! Foarte curajos din partea ta . Sau ... as putea spune stupid ? Umana proasta ! Crezi ca ma duci cu vorba ?
- Nu te duc cu vorba ! m-am rastit eu la el . " daaa.... cred ca eram putin proasta . Atat de proasta incat sa tip la un vampir " Dar ce cauti aici pana la urma ? am intrebat mai calm .
- Pai ... am venit sa te avertiz ! spuse el .  " Ce dragut din partea lui "am spus in gand .
- Sa ma avertizezi ? intreb eu .
- Victoria vrea sa te omoare ! a spus el cu nonsalanta .
- Iar tu vrei ca eu sa cred ca ai venit pana aici doar ca sa-mi faci mie un favor ? l-am intrebat suspicioasa .
- De fapt nu ! spuse el . Am venit sa iti fac o mare favoare si sa .... te omor . " Ok , asta era ... mai putin dragut "
- Sa-mi faci o favoare ? intreb eu ingrozita .
- Da . Vezi tu , dupa cum ti-am spus , Victoria vrea sa te omoare insa nu orisicum . Vrea sa te chinuie fiindca din cauza ta James e mort .
- Dar ce vina am eu ? Sa se duca la Edward sa-l omoare , am spus eu revoltata . Doar el l-a omorat nu eu .
- Of , of ! Umana poasta , stiu ca mintea ta nu e la fel de dezvoltata ca a noastra , dar incearca macar sa gandesti . De ce s-ar duce la Edward sa-l omoare ? Ar fi ea mai fericita ? Nu . Ea vrea sa te omoare pe tine , ca sa-l faca pe Edward sa sufere . Asa cum si el a facut-o pe ea . Sa-i ia ce iubeste el mai mult . Adica ... pe tine .
- Dar nu inteleg . Edward m-a lasat . El nu ma iubeste . Nu are cum ...
- Of ! Trebuie sa-ti explic chiar totul ? Daca nu te iubea , crezi ca te mai lasa in viata ? Stiindu-i secretul , si punandu-i toata faminila in pericol ? Or fi ei vegetarieni , insa asta nu inseamna ca nu ar face orice sa-si apere neamul .
Nu-mi venea sa cred ce auzeam . " E-Edward ma-ma  iubeste ? E posibil ?" inima mea s-a umplut de fericirea iluziei . Dar , ce rost avea sa mai sper ca Edward ma iubeste daca voi fi moarta ?
- De ce vrei sa ma omori ? De ce ? l-am intrebat eu . Am crezut ca tu ... am crezut ca ne ajuti . Am crezut ca MA ajuti ! am spus eu printre suspinele innabusite .
- Nu ti-am spus ? Ca sa iti fac o favoare . Am sa-ti fac moartea mult mai usoara . In schimb , de ce sa te omoare Victoria ? De ce sa guste numai ea din tine ? Tare as vrea sa stiu ce gust ai . Daca e la fel de bun pe cat mirosii.......( Laurent s-a lins pe buze ).
Eu m-am dat un pas in spate , insa el era mai rapid decat mine , si dintr-un singur salt , a ajuns in fata mea , si m-a prins de talie . Frica ma imobiliza , si imi puteam auzi bataile inimii in urechi . Atunci , el m-a tras tare de par in asa fel incat acum gatul meu era descoperit . " O , Doamne , te rog nu ma omora . Daca Edward ar fi aici ...." insa gandurile mele au fost inlocuite de o durere ingrozitoare . Am tipat cat de tare am putut , cand am simtit , cum sangele incepea sa-mi paraseasca corpul . Insa dupa cateva clipe , corpul meu a fost eliberat si trantit pe pamantul umed . Cu ochii pe jumatate inchisi , am putut vedea doar niste caini uriasi , care il incoltise pe Laurent . Apoi ... totul deveni negru .


Capitolul2.

Dpdv Jacob :

- Nuuu !!!!! Bella ! Bella ! Nu se poate sa te fi omorat ! Lacrimile imi incetosau privirea .
Bella , frumoasa mea Bella e... moarta . Nu se poate sa fie adevarat ! Nu !
Toata haita era in jurul meu , si doar priveau . Sam se simtea vinovat , iar ceilalti ... ceilalti erau tristi . Nimeni nu-mi putea simti durerea .
    Eu ... eu o iubeam ! Nu se poate sa ma fi parasit ! Si totul e numai din vina lipitoarei aleia . Daca nu ar fi fost el ... Bella mea inca ar mai respira acum . Macar daca reuseam sa-l prind pe negru si sa ma razbun . Dar ... la naiba cu el . A scapat !
- Jake ! haide , ridica-te ! imi spuse Sam serios .
Insa eu nu vroiam sa o las . Nu vroiam sa ascult pe nimeni . inca o tineam strans in bratele mele si varsam lacrimi .
- Jake ! spuse din nou Sam si se apleca sa ma ia de o mana si sa ma ridice , insa eu m-am tras brusc .
- Nu ! Nu vreau sa o las aici ! am spus rece .
-Si cum vei explica politiei ? Ce le vei spune daca te va gasi aici , langa ea ? Jake , stiu ca o iubesti , dar trebuie sa te gandesti si la noi . Noi suntem fratii tai ! Suntem familia ta !
- Dar o iubesc ! strig eu .
- Stim ca o iubesti , dar .... interveni si Quill insa eu nu l-am lasat sa continue .
-Nu stiti nimic ! am tipat eu printre suspine . Lasati-ma ! Lasati-ma singur cu ea !
Toti s-au conformat . Stiau cat de greu imi era .

-Bella ! spuneam printre suspine din cand in cand .
Dupa cateva ore , seara s-a lasat peste padure . Eu inca eram acolo , si o tineam in brate . Caldura i-a parasit de mult corpul , si stiam ca a murit , dar pur si simplu nu ma puteam desprinde de ea . Nu o puteam lasa acolo , singura . Cine stie cand va fi gasita , sau poate sa fie mancata de vreun animal !   Gandurile astea m-au infiorat , iar eu am strans-o mai tare la piept .
- Bella , daca ai sti cat te iubesc ! am suspinat si mi-am lasat capul in jos .
  Atunci , Bella a inceput deodata sa tipe ! M-am speriat atat de tare , incat m-am departat de ea . Ma uitam uimit . Bella .... e posibil sa mai fie inca in viata ?Nu ! Nu se poate . Era moarta . Stiu sigur . Dar un alt tipat , ma trezi la realitate . Bella tipa incontinuu iar eu nu stiam ce sa fac .

O , nu ! Se transforma !
In acel moment , nu stiam daca sa fiu fericit , sau sa iau un tarus  si sa o omor . Dar nu puteam face asta . Asta era ultima sansa de a o mai avea inapoi . Insa nu era ea . Era o lipitoare nenorocita .
 Nu stiam ce sa fac . In timp ce oscilam in gandurile mele , tipetele Bellei m-au readus la realitate .
Ma uitam la ea neputincios . Atunci , toata haita isi facu prezenta . Toti se transformara in oameni , iar Sam veni langa mine .
- Jake ! Bella va deveni vampir . Va trebui sa o ucidem ! spuse el , uitandu-se la mine .
Eu inca eram confuz de situatie , dar cand am vazut ca s-a intors spre Bella , mi-am revenit brusc .
- Stai !am strigat atat de tare , incat toti s-au intors spre mine . Nu ! Nu vreau sa o omorati !
- Dar Jake , va fi un vampir ! Nu va mai fi acea Bella pe care o stiai . Nu va mai fi om ! Spuse Leah .
- Stiu , dar tot nu vreau sa o distrugeti ! am spus tare si raspicat .
-Jake ! Daca o vom lasa in viata iti imaginezi ce dezastru va face in oras ? spuse Sam furios .
- Stiu , dar , daca Cullenii puteau trai fara sa ucida oamenii , atunci si Bella va putea ! am spus serios .
- Da , dar ei aveau ani de experienta . Ea e nou-nascut . Nu se va putea abtine ! interveni si Quill .
- Exact ! spuse si Sam .
-Stiu , dar eu o voi ajuta ! am spus sigur pe mine . Imi iau acest angajament !
- Jake , nu vei putea sa o opresti ! ea este de sute de ori mai puternica si decat un vampir batran . Cum crezi tu ca o vei putea opri atunci cand va simti miros de sange ? Si in plus , unde va sta ? Nu o poti aduce in rezervatie sa ne pui familiile in pericol ! spuse Sam .
- O sa ma descurc , bine ? O sa am grija . In plus .. Bella nu ma va rani !am spus uitandu-ma cum Bella se zbatea in durere .
- Scuze , Jake , nu ne putem asuma riscul asta ! a spus Sam transformandu-se in lup .
-Nu o vei omora atata timp cat eu voi fi aici ! am spus si m-am transformat si eu .
Ceilalti s-au transformat si ei in lupi . Acum le puteam auzi tuturor gandurile .
" De cand prietenii mei mi-au devenit dusmani ? " am intrebat in gand .
" Scuze , Jake , doar stii ca nu putem sa nu ascultam de Alpha " spuse Embry .
" Quill , ataca-l pe Jake ! " a ordonat Sam .
Quill  s-a conformat si a sarit la mine .
Am inceput sa ne luptam , muscandu-ne reciproc .Lupta a continuat , si eram recunoscator ca nimeni nu s-a bagat sau nu a incercat sa-i faca ceva Bellei .
La un moment dat , amandoi am cazut la pamant epuizati . Cred ca asta a vrut Sam . Sa nu mai am putere .
" Imi pare rau frate ! " a spus Quill . Stiam ca nu e vina lui .
M-am uitat la Sam , care se apropia de Bella . Am inceput sa urlu cat puteam eu de tare .
Sam s-a intors putin , doar ca sa uite la mine trist . Si el simtea cat de tare ma durea . Insa s-a intors cu spatele la mine , inaintand spre Bella care acum era linistita .
M-am transformat la loc , in om .
- Sam ! Te rog ! am spus .
El s-a intors din nou spre mine .
- Te rog ! am implorat din nou . Voi gasi o solutie . Te rog ! am spus din nou .
El statu o clipa pe gaduri si astepta .
- Uite ! Daca nu voi putea sa am grija de ea , poti sa o omori , si sa ma omori si pe mine . Te rog ! Da-mi doar o sansa sa-ti dovedesc ! l-am implorat inca o data .


Dpdv Bella :

Durere ! Durere ! Si foc ! Parca eram arsa de vie si imi doream sa ma omoare cineva . Numai asta imi mai aminteam . Acum eram mai bine . Durerea a disparut , insa numai partial . Gatul imi ardea .Am devenit constienta . Auzeam o inima cum bate , si un miros urat . Parca a caine ud . Apoi , un glas cunoscut .
- Bella ? Bella , esti bine ? ma stiga el .
Am incercat sa raman nemiscata si sa-mi deschid doar ochii . In fata mea vedeam un tavan din lemn . Dar... il vedeam atat de clar . Chiar si firicelele de praf . Iar in jur auzeam ... auzeam milioane de sunete facute de animalele din padure , de vantul care misca iarba ... Totul era atat de clar !
  Dar apoi , din nou acel miros mi-a ajuns la nas , si m-am stambat .
- Bella ? intreba el nesigur . Esti treaza ?
Alarmata , m-am rostogolit de pe pat , si am aterizat in coltul opus al incaperii , in pozitie de atac , uitandu-ma dupa eventualul pericol .Nici nu stiu cum am facut asta . Parca doar m-am gandit , iar corpul meu deja era acolo , alarmat .
M-am uitat in jur ... si am vazut un baiat foarte inalt .Imi parea cunoscut . Iar acum il puteam vedea foarte clar .
- Bella ? intreba el din nou nesigur . Iti mai amintesti de mine ? intreba el din nou , cu vocea treburanda .
Eu doar ma uitam la el , speriata .
-Sunt , eu . Jake ? continua el .
"Jake ? Cine era el . Imi suna cunoscut dar ...."
- Jake ? spun eu nesigura .
- Da . Iti mai amintesti de mine , nu Bells ?
'Bells ? Stai putin . Numai o singura persoana imi spunea asa ." M-am uitat din nou la acel baiat .
- Jake ! am spus si am sarit asupra lui , luandu-l in brate !
El s-a dat un pas inapoi , fiind surprins de reactia mea .
- Jake ! Esti aici ! am spus strangandu-l in brate mai tare !
- Da . Si promit ca nu plec daca nu ma mai sufoci , glumi el .
I-am dat drumul din imbratisare , uitandu-ma la el .
- Jake ? Pot sa-ti spun ceva ?
- Da , spuse el confuz .
- Dar promiti ca nu te superi pe mine ?
- Da , spuse el .
- Jake , puti ! am spus eu zambind , si tinandu-ma cu o mana de nas .
- Ei , bine , sa stii ca nici tu nu mirosi mai bine , spuse el chicotind .
M-am uitat la el  cofuza .
- Nu te uita asa la mine , spuse el . Va trebui sa ne obisnuim cu mirosurile noastre de acum inainte .
- Ce vrei sa spui ? am intrebat eu .
- Oh , Bella ........se poticni el . Nu stiu cum sa-ti spun , dar tu ...... esti .... adica ai devenit ....
- Jake  spune odata ! am spus eu nerabdatoare si confuza .
- Stiu ca e posibil ca asta sa te sperie , dar , dupa ce te-am gasit in poenita ........vampirul ala te-a muscat .... iar tu ........
- Eu.....eu ....sunt un vampir ? am intrebat speriata .


Capitolul 3

Dpdv Bella :

Eram un vampir ! Trebuia sa ma obisnuiesc cu asta . Au trecut deja cateva zile de cand m-am trezit in acea cabana , alaturi de bunul meu prieten Jacob . Am aflat si prin cate a trebuit sa treaca pt a ma salva , si la tot ce a renuntat . Chiar daca mi-a spus ca nu conteaza asta , eu stiu ca i-a fost foarte greu  sa-si abandoneze familia . Intre timp , am aflat ca e si varcolac . Ar trebui sa fiu surprinsa ca exista Varcolaci ? Da .... sigur ! Acum ceva timp , ma intalneam cu un vampir . Ce ar trebui sa ma mai surprinda ?
   Dar sa revenim . Unde eram ? A ...da ! La Jacob . A ramas alaturi de mine si desi nu avea habar de nimic in legatura cu viata vampirilor , a reusit sa ma ajute . Mai intai , am fost la vanatoare de pume ! A fost cel mai distractiv lucru pe care l-am facut . Dar fata lui Jake , atunci cand m-a vazut sfasiindu-i gatul pumei , era de nepretuit ! Era frica , uimire , poate putin mandru de mine , insa tot a ramas acolo , langa mine . Desi era constient , ca , daca am ucis o puma atat de usor , puteam sa il distrug  si pe el , nu m-a lasat . Stia ca il iubeam mai presus decat orice , chiar daca doar ca pe un frate .
   Doar el imi mai ramasese . Il mai aveam pe Charlie , insa stiam ca nu voi avea voie sa ma aproprii de oameni pt cativa ani buni .Si , in plus , nu pot sa apar la usa lui , dintr-o data si sa-i spun " Buna tata ! Cum o mai duci ? Eu sunt bine , am devenit vampir , dupa cum se vede . "

    Seara , era alta poveste . Jacob se culca , fiindca el nu era vampir , in timp ce eu , ma urcam pe acoperisul cabanei , uitandu-ma la stele , si lasandu-mi imaginatia , sa zboare la ....iubirea mea . Edward . Oare ce face acum ? Si unde o fi ? Tot timpul ma gandeam la el . Imi era ata de dor de el .... De saruturile lui , de pielea lui rece ca marmura , de vorbele dulci , de parul lui dezordonat de culoarea bronzului ...... imi era dor de tot .
Il vroiam atat de mult , sa fie aici langa mine , sa imi spuna ce sa fac , sa ma ajute ,.... "O-o ...rasare soarele ! Cred ca Jake se va trezi in orice clipa . Mai bine ma intorc in cabana ."
Cand am intrat pe usa , Jacob tocmai se trezise :
-Neata somnorosule ! Mai poti dormi ? l-am tachinat eu .
-Scuza-ma ca nu pot sta treaz non-stop ca unii ! spuse el , facand aluzie la mine , zambindu-mi frumos .
- Mergem la vanatoare azi ? am spus eu . Sau mai trebuie sa te astept pana ai sa te trezesti de-a binelea ? am intrebat .
- Bine , bine , mergem ! spuse el si ma urma .
-Ne intrecem ? am intrebat zambind .
- Nup ! Nu vreau sa te fac sa plangi , spuse Jake .
- O ...tu nu ai spus asta ! am spus ofensata . Zi mai bine ca ti-e frica de faptul ca o fata o sa te invinga ! am spus eu .
- Da ...sigur ! De parca asta s-ar intampla vreodata ! spuse el , dandu-si ochii peste cap .
- Dar s-a intamplat ! Cam de fiecare data ! am spus eu revoltata .
-Asta pt ca  te-am lasat eu sa castigi , spuse el .
- Da .... siiiigur . Spune mai bine ca ti-e frica sa nu fii umilit , si voi intelege .
- O,..tu ..... S-a facut ! Cine ajunge primul la poalele muntelui , castiga , spuse el .
- Bine ! spun eu .
-Bine ! spuse el .
- Pe locuri...fiti gata ...hei !am spus eu , cand Jake , deja se transformase in lup si alerga de mama focului ! Nu-i corect ,. trisezi ! am strigat  eu revoltata , si am inceput sa alerg dupa el .
Alergam repede , ca vantul si eram sigura ca lasam multe distrugeri in urma mea , insa vroiam sa-l ajung pe trisorul ala , cand , deodata m-a izbit un miros . era dulce , si ... venea din vest . Ma atragea atat de tare , iar eu nu puteam sa-i rezist . Am abandonat cursa , si am luat-o in directia aceea .
    Mirosea atat de bine , iar gatul a inceput sa ma usture de durere . L-am auzit pe Jake in spatele meu , si stiam ca vrea sa ma ajunga , sa ma opreasca . Asa ca am alergat si mai tare .
Pana la urma , Jacob a ramas cu mult in urma mea .
  Eu mi-am continuat drumul pana cand , in fata mea , am zarit un om . Era o fetita de vreo 7-8 ani si se uita speriata imprejurul ei . Nu-mi venea sa cred . Dupa atata timp , am vazut si eu un om . Plangea , si era speriata . Probabil se pierdu-se de mama ei .
   Vantul si-a schimbat directita , iar mirosul ei ma lovi din nou . La fel si durerea din gat . Am incercat sa inghit veninul , si sa ma indepartez . Nu puteam omora un om . Mai ales o fetita inocenta . Insa mirosul dulce al sangelui ei ma chema spre ea . Picioarele nu mai vroiau sa asculte si se indreptau singure spre fetita . Ma apropiam din ce in ce mai mult de ea , pana cand m-am trezit fata in fata cu fetita .
  Era foarte frumoasa . Era bruneta , avea parul lung , si niste ochi imensi ciocolatii . Imi ...imi amintea de .... mine , cand eram om .

Ea s-a uitat la mine , si a facut ochii mari .
-Tu cine esti ? intreba ea speriata .
- Buna ! Eu sunt Bella . Pe tine cum te cheama ? am spus eu asezandu-ma in genunchi , pt a o putea vedea mai bine .
- Renesme ..... Tu ...
- Ce ? am intrebat eu . Oare aveam ochii rosii , sau o speria fata mea alba .
- Esti o printesa ? intreba ea deodata .
Eu am facut ochii mari de uimire . " Printesa ? Probabil , doar pt tata ! " mi-am spus in gand si am zambit la amintirea lui .
- Sunt la fel de printesa pe cat esti si tu , i-am spus .
- Dar ... esti frumoasa ! a spus ea .
- La fel si tu , am spus zambind . Ce faci aici , in padure singura ? am intrebat-o .
- M-am pierdut de mama , spuse ea , incepand din nou sa planga .
- O ... , nu plange ! Te voi ajuta eu sa o gasesti ! am spus .
- Serios ? intreba ea , stergandu-si lacrimile .
- Sigur ! am spus eu zambind .
Atunci , ea m-a luat in brate . Am imbratisat-o si eu cat de delicat am putut , deoarece nu vroiam sa o zdrobesc . Melancolia m-a cuprins , gandindu-ma ca eu nu voi avea niciodata o fiica ca ea . Nu voi putea niciodata sa-mi intemeiez o familie . Mi-am lasat capul pe umarul ei micut , iar ochii ma usturau , desi nici o lacrima nu curgea .
  Mirosul de caine ud , m-a trezit la realitate . Era Jake , si aproape ca ajunsese langa mine , cand m-am intors , inca imbratisand fetita .
- Bella , nu ! striga el , iesind dintre copaci .
Eu m-am ridicat in picioare sa ma uit la el . Se pare ca fetita s-a speriat de vocea lui , dar si de dimensiunile lui , deoarece s-a ascuns dupa mine strangandu-ma de un picior .
- Linisteste-te Jake ! Nu am facut nimic rau ! Si nu mai tipa ca o sperii pe Renesme ! am spus eu .
- Ce ? intreaba el mirat . Ai rezistat mirosului ? intreaba el mirat .
Atunci mi-am dat seama , ca atunci cand i-am vazut ochii fetitei , nici nu am mai simtit arsura din gat , si nici mirosul sangelui ei .
M-am uitat in spatele meu , la fetita speriata care atarna de piciorul meu .
- E in regula ! am spus pe un glas linistitor . E un prieten , nu trebuie sa-ti fie frica .
Si atunci mi-a dat drumul si a iesit din spatele meu . Dar cand Jake a vazut-o , pur si simplu a incremenit .
- Jake ? Jake ? Ce ai patit , am intrebat . Esti bine ? am intrebat din nou , insa nu am primit nici un raspuns . El doar se holba la fetita . Ce era in neregula cu el ?



Dpdv Jacob :

Faceam o intrecere cu Bella , insa eu am luat-o inainte . Am auzit-o din urma ca m-a facut trisor , insa eu am zambit si am alergat mai departe . O auzeam in spatele meu , incercand sa ma ajunga , insa eu alergam cu toate fortele mele . Deodata , am realizat ca se oprise si apoi , o luase spre vest . Ce se intamplase ? M-am dus dupa ea , si am zarit-o alergand foarte tare . Atunci ma lovit mirosul de om . Dar ce sa caute un om in mijlocul pustietatii ? Oricum , nu o pot lasa sa-l omoare . Daca afla haita , ma va omora , si o va omora si pe ea . Trebuia sa o opresc . Am promis ca voi avea grija de ea .
   Am inceput sa alerg mai repede , si simteam ca o ajung , insa ea alerga si mai repede . Ea era vampir , eu doar un biet varcolac . Nu ma puteam compara cu forta ei , si in plus , am inceput sa obosesc . Dupa inca cativa metri , am cazut lat . M-am transformat in om . Nu mai puteam sa fac nici macar un pas . Insa nu vroiam ca Bella sa moara .  Cu toate puterile pe care le mai aveam , am inceput sa merg . Am mers foarte putin . Nici  nu imi dadusem seama cat de aproape eram . Atunci am zarit-o . Tinea in mainile sale corpul unei fetite , iar capul ei , probabil era lipit de gatul ei micut . Nu o puteam lasa sa faca asta .
Am alergat cat de repede am putut si am strigat sa se opreasca , sperand ca nu va fi prea tarziu . Si nu era . Nu stiu prin ce minune , Bella s-a putut abtine , si nu o omorase pe fetita .
  Insa in clipa in care  de dupa Bella am zarit chipul acela angelic ... pur si simplu am incremenit . Parca toata lumea mea gravita in jurul ei . Sam imi spuse de multe ori despre sufletele pereche , insa eu nu stiam ce sa cred . La un moment dat am crezut ca Bella era sufletul meu pereche , doarece o iubeam nespus , insa Sam mi-a spus ca nu e acelasi lucru . Acum intelegeam despre ce vorbea . Nu ca eram ca vreun pedofil sau ceva asemanator . Doar ca ...simteam nevoia sa o apar , sa o protejez . Ca un frate mai mare , sau poate chiar ca un tata . Genul acela de iubire .
   Iar eu ma tot holbam la acea fiinta uimitoare , si o auzeam pe Bella cum striga la mine , doar ca prin vis . Tot ce putem face era doar sa ma uit la fetita din fata mea .

Capitolul 4

Dpdv. Bella :

" Ce naiba se intampla aici ? Ok ....totul era ciudat .
Deci sa recapitulam : Eu sunt un vampir , Jake e varcolac , eu am intalnit un om si nu l-am ucis , iar Jake pare ca si-a gasit sufletul pereche . Ok ....se simte cineva suprasolicitat psihic ? Bine ca sunt vampir , ca altfel ...cu siguranta as fi avut o migrena ! "

   Deci , dupa ce am dus-o pe Renesme la mama ei Irina ....de fapt Jake a dus-o , ne-am intors in cabana . Pot spune ca deja mi-am pierdut prietenul . Tot timpul e aerian , si se gandeste numai la ea . Si stiu cat de rau se simte ca nu o poate vedea . De aceea am decis ca trebuie sa plec . Bineinteles ca daca ii spuneam , nu ma lasa , sau vroia sa vina cu mine , dar treaba asta trebuie sa o fac singura .

  Asa ca i-am lasat doar un bilet in care i-am spus ca plec ...si sa nu-si faca griji pentru mine , si ca-l iubesc mult .

   I-am lasat biletul pe masa , sa-l vada cand se va trezi , si am luat-o la fuga .
Unde ma indreptam ? Spre Polul Nord . Mai precis , Alaska .
Trebuia sa il vad . Chiar daca el nu ma mai vroia , eu trebuia sa il vad . Macar pt ultima data .

  Nu mai stiu cat timp am alergat sau pe cate vapoare m-am strecurat insa am reusit sa ajung in Alaska .
Tot timpul m-am gandit ce ii voi spune cand il voi vedea . Cum va reactiona el ? Daca ma va parasi din nou ? Daca ma va ura pt ceea ce sunt ?  Era doar un singur mod de a alfla ...

  Acum ma aflam in fata casei familiei Denali .Reusisem sa vanez cateva animale pe drum , insa nu mi-a fost de ajuns . Stiam ca nu ma voi satura , asa ca .....contrar principiilor mele sau ale oricarei persoane care nu se hraneste cu sange de om .... am facut un mic popas la un spital .
  Stiam ca nu era bine , insa nu puteam sa risc sa vanez oameni . Mai ales ca eram un nou-nascut . Am baut doar cateva pungi de sange . Era atat de bun .....incat ...aproape ca nu m-am mai putut opri . Aproape !
    Insa acum imi parea rau ca am facut-o . Ma va vedea Edward si Carlisle , si ....ochii mei rosii ma vor da de gol . Of ! Ce idioata sunt !

   Inca stateam in fata usii . Nu indrazneam sa mai fac vreun pas . Doar ca usa de la intrare s-a deschis singura , si un Carlisle curios , iesi afara . M-am uitat la el mirata . Arata chiar mai frumos decat mi-l aminteam cu memoria de om . I-am zambit . Cat de dor imi fusese de el .
  In schimb , el ramase pe loc , inca holbandu-se la mine .
- Aa....buna ! spuse el . Eu sunt Carlisle , continua el .
Am observat ca nu imi intinse mana . Ciudat .... Parca era precaut intr-un fel .
- Buna Carlisle ! am spus eu zambitoare .
El inca se uita la mine confuz .
- Si tu esti ...... continua el .
Ce ? Nu-si mai amintea cine sunt ?
- Sunt eu  . Bella Swan ? am continuat .
- Bella ? ochii lui s-au luminat brusc si am fost intamplinata de zambetul sau parintesc . Se aproprie de mine si ma lua in brate .
- Oh ... Bella ! Chiar tu esti ? Am crezut ... Adica noi toti am crezut ....
- Ce ati crezut ? am intrebat eu confuza .
- Mai bine sa intram , a spus el  ghidandu-ma spre usa .

  Am intrat in casa ....si am ramas ... Waw ! Totul arata minunat .
Carlisle m-a dus in sufragerie . Acolo erau toti adunati . Atat familia Cullen  , cat si Denali Cu exceptia ......
- Buna ! spuse Alice .
- Buna Alice , am spus eu .
Toti se uitau curiosi la mine , insa in privirile lor , am vazut si ...durere .
- Alice , familie .... ea este Bella , spuse Carlisle .
- Bella ? intreba Rose .
- Adica ... Acea Bella ? intreba si Alice .
- Chiar eu ! am spus .
- AAA !!!!! a tipat Alice deodata si a sarit sa ma imbratiseze . Bella ! Chiar tu esti ? Am crezut ca ai murit ! O , Doamne , cat ma bucur sa te revad . spuse ea .
- Si eu , am spus chicotind .
- Bineee ... haideti sa ne asezam , spuse Carlisle .
- Spune-ne ! Cum ai ajuns aici ? Alice a avut o viziune cu tine si cu Laurent in poienita . A vazut cum te-a muscat ... iar apoi , totul a disparut . Inclusiv tu , spuse Esme
  Am vazut cum Alice deveni suparata .
- Am fi venit dupa tine sa te salvam , insa oricum am fi ajuns prea tarziu , spuse si Jasper pt prima data .
- Nuu ....e in regula . Oricum nu ati fi putut face ceva pt mine . Insa am avut noroc de varcolaci . Ei m-au salvat inainte sa ma omoare . Dar sa lasam asta pe mai tarziu , cand va veni si Edward , am spus eu fericita .
 Deodata , toata lumea a facut liniste . Toti se uitau in pamant .
- Ce s-a intamplat ? am intrebat eu .
- Bella , stii ...incepu Carlisle .
- Dupa ce Alice a avut acea viziune cu tine .... Ed...adica .. noi toti am crezut ca tu ai murit . Edward nu a putut crede asta , asa ca l-a sunat pe tatal tau , spuse Esme .
 " O , Nu ! "
- Charlie i-a confirmat , a spus Jasper .
Am asteptat ca ei sa continue , insa nimeni nu a facut-o .
- Si ? Ce s-a intamplat cu El ? M-am rastit eu .
- Bella ... el a spus ca nu poate trai fara tine , spuse Alice . A mers la Volturi , si le-a cerut sa-l omoare , a terminat Alice cu vocea stinsa .
  - Ce ? Vreti sa spuneti ca Edward e mort ? Ce ? Cum ? Nu se poate ! Nu . nu . nu . nu . nu , nu , nu . Asta e cumva o farsa ? Sa stiti ca nu e amuzant , am spus nervoasa .
- Bella ... incepu Carlisle .
- Nu ! am strigat . Nu vreau sa mai aud minciunile voastre ! am strigat la ei , apoi am luat-o la fuga inapoi in viscolul de afara .
 Am alerga , si am alergat ... pana am ajuns la ocean . Am privit in jos ... si apoi am sarit in apa rece ,  sperand ca voi muri . Insa ... uitasem ca vampirii nu aveau nevoie de aer sa traiasca .
  Am iesit uda leoarca . Noroc ca eram vampir si nu simteam frigul , caci , probabil ca as fi intrat in soc hipotermic deja .
   Mi-am amintit de ce mi-a spus Edward . Vampirii pot muri doar intr-un singur fel . Sa fie rupti bucati si apoi arsi . Dar , bineinteles , ca o lasa ce eram , nu puteam sa ma sinucid , asa ca am aplicat a doua varianta .

 Am inceput din nou sa alerg . Noua directie ? Italia , Voltera .
Am ajuns la palatul Volturilor , nu inainte de a fura niste sange de la un spital din apropiere . Nu ca imi mai pasa acum . Oricum voi muri . Asa ca ...macar sa mor fericita .

   Cand Aro a auzit cine il cauta , m-a primit practic cu bratele deschise .
- Bella Swan ! ce placere sa te revad , spuse el .
- Sa ma revezi ? Ne-am mai intalnit ? am intrebat eu , uitandu-ma curios la el .
- Ei bine , nu fata in fata , insa Edward te-a descris foarte bine . Nu ma asteptam sa te vad vampir , spuse el intorcandu-se cu spatele la mine . Si mai ales unul de-al nostru .
- Ce vrei sa spui cu unul de-al vostru ? am intrebat eu confuza .
 El se intoarse si imi prinse fata in mainile sale , uitandu-se exact in ochii mei .
- Adica nu esti vegetariana ! spuse o fata micuta blonda . Sper doar ca nu ai vanat in oras . Stapanul Aro are reguli stricte .
- Aaa.... nu am omorat niciun om , am spus eu . " Practic aveam dreptate "
- Bine , a spus Aro . Si ... ce ganduri te aduc pe aici ? spuse el indreptandu-se din nou spre scaunul sau .
Toti ceilalti se uitau la mine mirati .
- Vreau sa fiu alaturi de Edward ! am spus eu categorica .
Toti ochii se indreptara spre mine .
- Oh ! Deci ... el a vrut sa moara pt tine , iar tu vei sa mori pt el , spuse Aro zambind . Ce dragut , nu-i asa ?
- Vreau doar sa mor cat mai repede , am spus .
- Foarte bine . Numai , lasa-ma sa fac un micut experiment . Jane ! o chema Aro pe fata aceea blonda .
- Da stapane , spuse ea venind langa el .
Aro se intoarse cu fata spre mine . Nu parea asa de rau pe cat il descrisese toata lumea .
- Stii , Bella .... am aflat ca , atunci cand erai om , puterile lui Edward nu te afectau , asa ca ma intrebam ... Jane ? spuse el pe un ton moale .
Ea se uita acum la mine , si parea ... concentrata .
Eu ma uitam ca proasta la ea , si apoi la toti din jurul meu care practic se holbau la mine .
- De ajuns Jane ! spuse Aro . Se pare ca ai un talent special , spuse el . Ar fi pacat sa te omoram . Ce-ai zice sa faci parte din garda mea ?
- Ce ? Nu ! Vreau doar sa ma omorati ! am spus eu categorica .
- Dar e asa de pacat ! mai gandeste-te bine ? spuse Aro .
Garzile lui m-au condus afara . " Nu vreau sa ma mai gandesc ! Vreau doar sa fiu alaturi de Edward ! "

Am inceput sa cutreer strazile in  bezna dintre blocuri . La o fundatura ... am auzit un stigat . M-am intors pe calcaie , in pozitie de atac , ascultand de unde vine acel sunet .
Vantul isi schimba directia si un miros ma ajuta sa localizez sursa sunetului .
Am alergat inapoi cativa metri , pana am ajuns la un pod . M-am oprit , ascultand cu atentie . O bataie de inima ma anunta de prezenta cuiva exact sub pod .
  Am sarit direct pe pamantul de la picioarul podului .
Acolo , am vazut un vampir , care vroia sa omoare un batranel . Probabil un boschetar dupa cate vedeam .
Vampirul il tinea de gat , iar batranelul incerca sa scape din stransoarea lui . Nu ca era treaba mea , insa daca aflau Volturii , pe cine ar da vina ? Pe mine , normal !
  Cand vampirul m-a simtit , s-a uitat la mine cu ochii sai rosii inchisi .
- Da-i drumul ! am spus .
- Valea papusa . Cauta-ti si tu pe altcineva ! spuse el .
Dintr-un salt am ajuns langa vampir , si cu o singura mana , l-am aruncat in apa .
- Pe cine faci tu papusa ? am marait in directia lui . Ai face bine sa dispari din orasul asta daca nu vrei sa mori ! i-am spus eu .
  El a sarit iute din apa si m-a apucat de gat . Poate ca era el nou-nascut , insa si eu eram . Iar pe deasupra eu eram hranita .
L-am apucat de mana si i-am rasucit-o , apoi i-am rupt-o de tot . Apoi si un picior , lasandu-l sa zaca pe jos .
- Asta patesti daca te pui cu cine nu trebuie , i-am spus-o si m-am intors la batranul care se uita socat le mine .
Of ! Am uitat ca era si el aici . Cum aveam sa-i explic ? " Pai stii .. eu sunt un vampir , si el la fel , dar eu sunt de partea binelui si am incercat sa te salvez inainte ca vampirul aici de fata , pe care l-am ciopartit sa te sece de sange . " Probabil ca s-ar fi internat la nebuni saracul .

 M-am apropiat de el , la o viteza umana , si l-am ridicat de jos .
- Te rog nu-mi face rau ! spuse el speriat .
- Nu am sa-ti fac nimic rau . Jur . Doar incercam sa te ajut , am spus eu pe un ton bland .
Cumva , acest om imi amintea de bunicul meu . Frate , cat l-am iubit ! Acum imi era dor de el  .
Acesta inca se uita speriat la mine .
- Dar ... si tu ai ochii rosii  , spuse el .
Grozav ! Stiam eu ca a fost o idee proasta sa beau acel sange . Insa daca nu ma hraneam , probabil ca eu as fi fost in locul vampirului ciopartit de pe jos .
- Da , dar , eu ....." Ce puteam sa spun ? Ca ma hranesc cu sange furat dintr-un spital ?"
- Si tu esti un vampir , nu ? intreba el .
" Ce ? De unde stia el de vampiri ? "
- Da . Si tu esti unul dintre ei . Pun pariu ca nu esti de pe aici .
- Poftim ? De unde stii ?
- Pai , daca erai din garda sugatorilor de sange de aici , probabil ca deja eram mort , sau probabil ca eram tarat in palatul lor , spuse el de parca vorbeam despre vreme .
- Da . Asa e . Nu sunt de pe aici .
- Insa un lucru nu-mi este clar , continua el .
- Ce ? am intrebat eu curioasa .
- Ai ochii rosii , deci te hranesti cu sange uman . Atunci de ce iti pasa de un mosneag ca mine ?
- Sunteti un batran tare curios , am spus eu zambind . El ridica din umeri . Plus ca stiti foarte multe despre vampiri , vad .
Batranelul zambi .
- Eu sunt Harris . Harris Woodruff , spuse batranul .
- Eu sunt Bella Swan  , am spus zambind cald .
- Si ia spune-mi Bella , ce te aduce aici ? ma intreba Harris .
Am inceput sa-i povestesc cam tot ce mi s-a intamplat . Nu ma intrebati de ce am facut-o . Doar am simtit nevoia sa ma eliberez . Dupa ce mi-am terminat povestea am oftat , si m-am uitat la batranul din stanga mea .
  Amandoi eram asezati jos , si ne sprijineam de piciorul podului .
- Deci , spui ca ai da orice sa  intorci timpul inapoi , intreba Harris .
M-am uitat la el mirata .
- Orice ! am spus aproband din cap .


Capitolul 5

Dpdv Bella :

-Ce ?am intrebat eu putin cam prea tare .
-Ai spus ca vei face orice , a spus Harris .
- Da ... dar nu credeam ca se poate intampla asta , am spus eu nevenindu-mi sa cred .
- Pai , asta e sansa ta , spuse batranul .
- Cred ca ... am sa o fac , am spus eu hotarata . " Oricum nu mai am viata fara Edward  " m-am gandit .
- Bun , spuse el frecandu-si mainile , si intorcandu-se cu spatele la mine . Sa vedeam de unde incepem . Aveam o carte pe aici pe undeva .... spuse el incepand sa caute prin gramanda de carti ce se afla intr-un colt al camerei .

  M-am mai uitat inca o data imprejurul meu . Era un fel de casa facuta din lemn . De afara spuneai ca nu e altceva decat o scorbura in radacina unui copac , insa cand intrai ... Era foarte frumoasa . Adica nu genul de casa superdotata cu cele mai moderne electrocasnice . Era calduroasa ( nu ca as fi simtit caldura ) si primitoare . Focul din semineu , imi amintea de Craciun . Desi era micuta , si putin luminata si nu era intr-o ordine prea buna , parca m-am atasat intr-un fel de locul asta .

- Gata ! Am gasit-o ! spuse Harris , iesind din teancul de carti ce il inconjurau .
Veni mai aproape de semineu pentru a putea citi din ea .
- Asa ... deci ... marea majoritate a ingredientelor le am . Acum trebuie sa stabilim niste reguli , spuse el intorcandu-se spre mine .
- Reguli ? intreb eu .
- Da . Cand vei ajunge acolo , nimeni nu trebuie sa stii ca vii din viitor . Nu poti sa le spui , sau macar sa le dai indicii .
- Dar daca isi dau ei seama ? am intrebat .
- In carte nu scrie nimic despre asta , spuse el uitandu-se din nou in cartea aceea veche . In fine ... acum trebuie sa stii ca nu ai voie sa intervii in trecut pt a schimba viitotul inafara de ceea ce ai de facut . Orice schimbare pe care o faci in trecut , poate afecta viitorul foarte drastic .
- Deci , sa nu schimb trecutul decat pe al meu , am spus .
- Exact , spuse el .Acum ... ramai aici , pana ma duc sa aduc si celelalte ingrediente , spuse el iesind pe usa . Si inca ceva , spuse el intrand din nou inauntru . Nu atinge nimic , spuse serios , iar apoi zambi .
- Bine , am spus eu .

 M-am apropiat de semineu sa privesc focul mai de aproape . " Edward , iubitule , voi veni sa te salvez ! Te voi salva si nu am sa te mai las sa ma parasesti niciodata ! " Deodata am simtit ceva umed pe fata . Am pus mana sa vad ce este , si cand m-am uitat la degetele mele , erau rosii . " Sange " m-am gandit .O lacrima de sange . " Nu stiam ca vampirii pot plange " mi-am spus . Am ramas acolo , langa semineu , privind focul si gandindu-ma la iubirea mea ...

Usa s-a deschis incet lasand scartaitul sa se auda in intreaga camera . Nu m-am intors , deoarece stiam deja cine e . Stiam de la vreun km departare .
M-am ridicat in picioare  , deoarece tot acest timp am stat jos , tinandu-mi genunchii la piept .
- Ai venit  ! am spus eu intorcandu-ma spre Harris .
- Dap ! spuse el incruntat . Isi facu loc pa langa mine , si se duse la masa lui .
Incepu sa-si scoata ingredientele . . Inca parea abatut .
- Harris ? S-a intamplat ceva ? am intrebat eu .
- Nu . Da , spuse el apoi
M-am uitat la el asteptand sa-mi spuna care e problema .
- Nu am gasit un ingredient , spuse el oftand .
- Oh ! am spus eu .
- Dar as putea sa-l inlocuiesc cu altul , insa nu pot garanta reusita .
- Nu conteaza , Harris , oricum viata mea nu mai are sens , am spus eu oftand . Hai sa incercam , am spus .
- Esti o fata de treaba spuse el , mangaindu-mi umarul parinteste .
- Si tu la fel ,am spus , si l-am imbratisat .
El a ramas putin blocat de reactia mea , insa s-a relaxat imediat ce si-a dat seama ca nu aveam de gand sa-l mananc .

~~~~~~~~~~****  Dupa cateva minute ****~~~~~~~~~~~~~

- Aproape am terminat , spuse Harris . Mai avem nevoie de un singur ingredient , spuse el intorcandu-se spre mine .
- Da , stiu , am spus luand un cutit " magic " sau ceva de acest gen , si taindu-ma in palma .
Sangele meu a inceput sa se prelinga si sa se scurga , in timp ce Harris a pus dedesupt un bol de sticla .
Asta era ultimul ingredient . Sangele meu .
   Mie nu-mi trebuia decat o picatura insa asta a fost intelegerea . Eu ii dau " ceva " sange lui Harris , pt nu stiu ce ritualuri , iar el ma ajuta sa ma intorc in trecut .

    Dupa ce bolul s-a umplut , Harris l-a luat si l-a pus pe masa . Dintr-o data mi s-a facut foame .
- La ce ziceai ca ai nevoie de sange de vampir , l-am intrebat eu pe Harris care se chinuia sa toarne doar 2 picaturi de sange in portiunea lui .
- Scuze , nu pot sa-ti spun .
- Ah ! Treburi secrete de vrajitor , presupun ! am concluzionat eu .
- Da , cam asa ceva .Si ...gata . Portiunea e gata , spuse el intorcandu-se spre mine . Esti gata ? intreaba el .
- Da , am spus ferm convinsa .
 Deodata el a varsat toata portiunea pe jos .M-am uitat mirata la el .
- Asta e portalul , a spus el aratand spre pata de culoare de pe podea .
- Ok , am spus apropiindu-ma . Stai , am spus intorcandu-ma spre el .
- Ce s-a intamplat ?
- Daca ... daca .. ceva nu merge bine ... cum sa  te gasesc ? intreb eu ingrijorata .
- Nu-ti fa griji . Locuiesc aici de la 10 ani . Am sa te astept , daca vei vrea sa ma cauti , a spus el zambindu-mi calduros .
- Multumsesc ! am spus , si am sarit in pata de culoare .

   Nici nu mi-am dat seama cum de m-a inghitit . Totul in jur era ... rosu ...si parca milioane de particule de nisip ma loveau din toate partile . Nu ca ar fi dureros , ci doar ... ciudat .
Nu stiu cat timp am stat in acel spatiu fara gravitatie . Parca as fi plutit , insa nu eram in apa . Nu-mi puteam da seama de nimic din jurul meu . Totul arata la fel . Pana cand totul a devenit negru . O lumina imi deranja ochii . Am vazut-o . Era departe . Am incercat sa ajung la ea cum puteam eu . Deodata ea a inceput sa se apropie de mine cu viteza . Era atat de puternica incat mi-am aparat ochii cu mainile. Deodata am simtit cum am cazut pe ceva tare .
 Mi-am lasat mainile de la ochi si m-am uitat in jurul meu .
Verde ! Peste tot era doar verde . Eram intr-o padure .Oare ...am ajuns unde trebuia ?
Razele de soare se aratau printre frunzisul rar al copacilor . Era divin .
  M-am ridicat in picioare . Trebuia mai intai sa ma hranesc . M-am uitat la cer .
" Trebuie sa astept sa se intunece ca sa pot fura ceva sange de la un spital " , mi-am spus .
Parca nu mai aveam rabdare ! Imi doream atat de mult sa-L vad . Imi era dor de El .
  Insa eu eram vampir . Nu puteam sa merg la el si sa-i spun totul . Sau puteam ? Nu ! Nu puteam .
Am sa spun ca sunt un vampir nomad si ca sunt in trecere . Bine , daca prin " trecere" inseamna ca ma mut aici .
Am inceput sa merg prin padure , insa megeam uman . Nu ma grabeam , si in plus , trebuia sa fac ceva pana va apune soarele .
 Am mers eu cat am mers , pana am zarit o casuta . Yeiii ! O casuta ! m-am gandit . Stai . In padure ? Oare era locuita ? Nu parea abandonata fiindca arata foarte bine ingrijita , insa nu am simtit niciun miros .

Am inaintat incet uitandu-ma cu atentie imprejur . Totul parea a fi in regula . Am intrat in casa , si m-am uitat mirata imprejur . Clar era locuita de cineva . Era mobilata complet .
Poate ca ajung la o intelegere cu persoana care locuieste aici .
Ea , sau el , ma va lasa sa locuiesc aici , iar eu promit ca nu il/o voi manca .
" Of  Bella ! Ce minte diabolica ai ! " m-am certat mental .
Am cutreerat toata casa , insa nu am gasit niciun indiciu despre cine ar putea locui aici .
M-am indreptat din nou spre parter , si m-am oprit  in loc . Un miros ma alerta ca cineva era aici .
Am adulmecat aerul ( de parca eram caine :D ) si m-am concentrat pe auz . Era un miros dulce , insa nu era vampir , si nici om .
   M-am indreptat spre bucatarie , deoarece de acolo venea mirosul . Deodata , o durere puternica ma lovi direct in piept . M-am uitat in jos , si am vazut un cutit infipt chiar in dreptul inimii ( asta cand o mai aveam ) L-am apucat de maner si l-am scos . Era ciudat , nimic nu putea strapunge pielea unui vampir , decat cutitele vrajite . M-am uitat la persoana din fata mea , si nu mi-a venit sa-mi cred ochilor .
   Nu era decat o batranica , inarmata cu vreo 10 cutite din acelea .

M-am uitat la ea mirata . O astfel de batranica ar trebui sa fie draguta si sa faca prajituri , nu sa omoare vampiri , am gandit .

A mai aruncat  un cutit , insa am apucat sa ma feresc la timp .
Wow ! Batranica asta avea precizie !

- Ai face mai bine sa pleci , m-a avertizat ea . Trei cutite din astea , si s-a zis cu tine !
- Scuze ! Nu am stiut ca intru in Casa Ororilor ! am spus eu . In plus , nici nu stiam ca e locuita , m-am aparat .
- Acum stii , asa ca poti pleca , mi-a spus ea pe un glas rece .
M-am intors , indreptandu-ma spre usa si am inceput sa merg , M-am oprit chiar inainte sa ating clanta  intorcandu-ma cu rapiditate .
Am vazut-o pe batrana care era langa usa de la bucatarie , urmarindu-ma cu privirea .
- Stai putin , am spus eu .Tu ... ce esti ?
- Despre ce vorbesti ? intreba ea surprinsa .
- Nu esti om ... si nici .... am lasat propozitia in aer de teama sa nu ma fi inselat in privinta ei .
- Ba sunt om . Doar ca sunt mai diferita . In niciun caz nu sunt ... un monstru ca tine a spus cu scarba in voce .
- Monstru ? De ce ai crede ca sunt un monstru ? Nu ti-am facut nimic ! am spus eu revoltata .
- Poate . Insa ai fi putut sa-mi faci daca nu as fi  vanator de vampiri ! a spus ea rece .
- Vanator de vampiri ? Exista   asa ceva ? am intrebat eu surprinsa .
- Ce ? Doar nu credeati ca natura va va lasa sa conduceti lumea si sa va lafaiti in mari de sange , nu ?
Eu am ramas o clipa ganditoare .
- Mai sunt si altii ? am intrebat din nou . Ca tine , adica ....
- Da ! Normal . Insa eu m-am " pensionat " ca sa spun asa , si am fost trimisa aici stiind ca nu sunt decat o familie de vampiri vegetarieni .
" Doamne iarta-ma ! Unde am ajuns ? "
- Scuze ca te intreb , insa .... aici e Forks , nu ?
Batrana se uita o clipa la mine de parca as fi nebuna .
- Da !
- Bine , am spus eu . Cred ca ... ar fi mai bine sa plec am spus , si am iesit afara .

  Waw ! Vanator de vampiri ? Oare cate lucruri mai sunt pe lumea asta de care nu stiu ?
Am inceput sa merg spre marginea padurii . M-am uitat in sus , si am vazut sa soarele aproape a apus .
" Bine ! Vremea pentru o gustare ! "
- Tu ! m-a strigat batrana .
M-am intors cu fata la ea .
- Cat timp ai de gand sa stai pe aici , te sfatuiesc sa nu ucizi vreun om . Asta daca nu vrei probleme , a spus ea .
- B-bine , am spus eu confuza .
M-am intors si am luat-o la fuga spre oras .

Capitolul 6

Dpdv. Bella :

Am luat-o la fuga printre copaci , pana am ajuns la marginea padurii . Ma uitam in toate directiile sperand ca nu e nimeni prin preajma . Nu de alta , dar nu vreau sa omor pe cineva in clipa asta .
   Am luat-o pe langa sosea insa am intrat in padure nevrand ca cineva sa ma vada alergand . Nu ca m-ar putea vedea cineva , insa ... pt orice eventualitate . Am ajuns in Los Angeles imediat , si am urcat pe un zid al spitalului . Am intrat in cladire , si am furat cateva pungi de sange . Am vrut sa ma intorc pe unde am venit , insa se auzeau pasi din directia aia , asa ca am intrat intr-un salon . Am inchis usa cat de incet am putut , si m-am indreptat direct spre fereasta . Inainte sa sar , am vazut doi ochi de copil , uitandu-se la mine .
    Un baietel de vreo 5 anisori se uita speriat la mine . I-am zambit calduros .
- Nu-ti fie frica , am spus . Nu mananc copii !am spus eu glumind .
Baietelul doar mia zambit .
- Acum dute la somn , am completat .
Baiatul si-a pus capul pe perna si a inchis ochii . Am zambit in sinea mea , si am sarit pe geam .
Nu-mi faceam probleme ca va spune cuiva . Si daca o va face .... ei bine cine ar crede un baiat de 5 ani  care sustine ca o femeie s-a aruncat de la fereastra lui ?
  Dupa ce m-am hranit bine , am spus sa merg in vizita la vechea mea familie .
Am inceput sa alerg , pana am simtit mirosul dulce si familiar al familiei Cullen .
  Am ajuns chiar in fata usii , cand , acesta se deschise , si Carlisle iesi in intampinarea mea . I-am zambit calduros , iar el m-a invitat inauntru .
  Era exact ca si in viitor . Nimeni nu stia cine sunt . De data asta , insa , nu puteam sa le spun ca sunt eu .
Ma uitam la toti , si o caldura familiala ( NA: atentie ! e cu " L " nu cu " R " ) ma inconjura . Ma sinteam ca acasa intr-un fel .
    -Buna , eu sunt Alice , se prezenta ea . El e Jasper , iubitul meu , ea e Rose , si el e Emmett iubitul ei . Iar ea este Esme , sotia lui Carlisle , spuse ea zambitoare .
- Buna ! Eu sunt .... Marie , am spus primul nume care mi-a venit in minte . Adevarul este ca ma numeam si Marie , deci nu era chiar o minciuna .
- Bine ai venit la noi , spuse si Esme.
- Multumesc , am spus eu . Vad ca sunteti un clan mare , am continuat , sperand ca vor spune ceva si de Edward .
- Da , suntem , spuse Emmett mandru .
-Cati sunteti de toti ? am intrebat inca sperand ca-l vor mentiona si pe Edward .
- Pai suntem 7 , spuse Carlisle .
Eu m-am uitat putin prin jur .
- Dar vad ca sunteti doar 6 . Ori nu mai stiu eu sa numar ! am spus razand .
Bineinteles ca Emmett mi-a luat-o inainte cu rasul .
- Defapt stii sa numeri foarte bine . Fratele nostru , Edward , e.....plecat , spuse Alice .
Bine ,........ ceva nu e in regula cand Alice evita sa spuna ceva . M-am uitat incruntata de confuzie , cand am auzit o masina oprind afara . Imediat , mirosul ingerului meu  a ajuns la mine . Mai ca nu am observat ca mai era cineva cu el . Un om .
  Ce ? Un om ?Cu Edward al meu ?
Am ramas nemiscata , privind toata familia . Toti erau ingrijorati  , si se uitau unii la altii , apoi la mine .
- Se pare ca fratele ratacitor s-a intors , am spus eu , iar Emmett a izbucnit in ras , insa se abtinea . Si se pare ca nu e singur , am spus eu adulmecand aerul .
- Marie , stiu ca o sa ti se para ciudat , insa sa stii ca umana este cu noi , daci te rugam sa nu ..... incepu Carlisle , insa nu mai continua , caci usa de la intrare se deschise .
Deci e O umana ! E o ea .
  Un val de mirosuri a intrat in camera in clipa in care Edwar a deschis usa . Am auzit un marait in spatele meu , si m-am intors .
  Edward statea in pozitie de defensiva , insa nu am vazut pe cine apara .
Cand l-am vazut , toata fericirea din lume s-a strans in inima mea , si simteam ca era pe cale sa explodeze . Vroiam atat de mult sa-l imbratisez , insa nu puteam . Am ramas ca o stana de piatra privindu-l , cat timp revenea la normal . Cred ca a citit in mintea lui Jasper ca nu vreau sa atac , sau poate in mintea lui Alice .
Acum se uita la mine curios .
    Se pare ca niciun vampir nu-mi putea citi mintea .
- Edward , ea e Marie , a spus Carlisle .
El doar a dat din cap , insa inca ma analiza .
- Si cine e micuta ta prietena ? am intrebat zarind cateva suvite de par pe dupa umarul lui .
El a marait , insa nu s-a miscat . Probabil inca citea in mintea lui Alice , cand fata cu parul ciocolatiu a tasnit din spatele lui .
  Cand am vazut-o ....... nu-mi puteam crede ochilor . Ea .... ea era .... eu ! Adica atunci cand eram umana . Nu stiam ca trebuia sa mai fie un Eu in dimensiunea asta . Nu ma avertizase nimeni . Acum doar ma holbam la ea , probabil cu gura deschisa , si nu-mi puteam crede ochilor .
- Ea este ... am inceput a spune insa m-am oprit relizand ce era sa spun .
- Ea este cu mine ! a spus Edward amenintator .
Am facut un pas in fata , fara sa vreau si cealalta eu , s-a speriat . Edward deja era in fata ei si maraia . M-am dat inapoi in  spate .
Se pare ca si ceilalti erau de alarmati .
 Carlisle era cel mai aproape de mine .
- Marie , nu vrem probleme . Poate ca ar trebui .... incepu el .
-Trebuie sa plec , am spus eu . Si am iesit inainte ca cineva sa mai spuna ceva .
 Am alergat prin padure , nesiind incotro , pana am ajuns la o cabana cunoscuta . Se pare ca m-am intors la batrana aceea care a vrut sa ma omoare .
 Stateam in fata usii ei si ma gandeam ce sa fac . Am batut o data , si am asteptat .
Cand batranica a deschis usa , am observat ca inca mai avea acel cutit intr-o mana .
- Ce vrei ? ma intrebat ea rece .
- Poti sa-mi raspunzi la o intrebare ? am spus eu , simtind ca  ochii imi luau foc .
- Repede ! spuse ea .
- Tu stii multe despre vampiri ,nu ?  Imi poti spune de ce ma doare inima ? am intrebat , simtind cum o dara de foc se prelingea pe obrazul meu .
Femeia se uita la mine cu ochii meri , fiind speriata de ceea ce vedea .


                  *********

Ma aflam intr-o camera , stand la geam si uitandu-ma la ploaia ce cadea in padurea de smarald . Doamna Stephenie , batrana care a incercat sa ma omoare , mi-a oferit cazare . A spus ca nu a mai vazut in viata ei un vampir care poate sa planga . I-am explicat , in mare parte de ce ma aflu aici , evitand partea cu calatoria in timp .
  A spus ca nu a avut niciodata incredere intr-un vampir , si ca spera ca nu ii voi dovedi ca a avut dreptate .
M-a lasat sa stau la ea insa numai cu promisiunea ca nu voi rani nici-un om . I-am explicat ca eu beam sange de om insa nu omoram oameni , deoarece il furam din spitale . Lui Stephenie , nu i-a placut nici asta . A spus ca va trebui sa renunt de tot la sangele de om . Am acceptat de dragul ei , si am adoptat dieta " vegetariana "

  Astazi era prima mea zi de scoala . Tehnic vorbind , de cand eram vampir . Si era prima zi de scoala la liceu . Trebuia sa-i monitorizez atat pe Edward , cat si pe Bella .
Se pare ca misiunea mea , era aceea de a ma asigura ca Edward nu o va parasi pe Bella . Insa cat timp va trebui sa astept in lumea asta in care iubirea vietii mele iubeste pe altcineva ? Fiecare zi in care ii voi vedea va fi un chin . Insa trebuia sa rezist . Caci ceea ce facem aici , putea sa mi-l aduca inapoi pe Edward din viitor .
  Trebuia sa fac asta pt mine , trebuia sa fac asta pt noi .

Acum , intram pe poarta scolii , in masina lui Stephenie . Mi-a imprumutat-o  pt a merge la scoala .
Bineinteles ,toate privirile erau atintite spre mine . Tipa nou venita in oras . Parca eram din nou in prima mea zi de scoala , cand Charlie mi-a cumparat masina aia rosie de la Billy . Pun pariu ca Bella 2 nici nu o mai foloseste acum ca Edward o face pe-a soferul , am ras in sinea mea .
   Am parcat intr-un loc liber , si am coborat . Am ignorat privirile ce erau atintite spre mine , si am mers spre intrarea in liceu . Cand aproape sa intru , i-am vazut pe Culleni si pe Bella 2 care se uitau la mine .
Le-am facut cu mana zambind , si m-am indreptat spre ei .
- Buna ! am spus eu .
- Nu stiam ca vei invata aici ! spuse Alice .
Pe bune ? Punem pariu ca stia inca de acom vreo 2 zile ?
M-am uitat la ea ridicand o spranceana .
- Pai , aflati acum , am spus eu .
Alice si-a lasat capul in jos , fiind probabil rusinata .
Clopotelul tocmai sunase de intrare .
- Pai ... asta inseamna ca ne mai vedem pe aici ! am spus eu si am plecat pre secretariat  .


Dpdv. Edward :

Eram la Bella , ca deobicei si  trebuia sa mergem acasa . Am ajutat-o sa urce in masina , si am pornit masina plecand spre casa .
Cand am ajuns , am auzit toate gandurile fratilor mei . Era un vampir inauntru . Un nomad , din cate a vazut Carlisle . Si cu siguranta nu e vegetarian  , avand in vedere culoarea ochilor ei .
Stiam deja ca ea si-a dat seama de mirosul meu si al Bellei , asa ca nu mai puteam da inapoi  . Am luat-o pe Bella de mana si am intrat . M-am pus in fata ei , ca vampirul sa nu poate ajunge la ea .
Cand s-a intors , am putut sa o observ mai bine . Semana putin cu ... Bella .
  Am incercat sa-i citesc gandurile , insa nu am reusit . La partea asta chiar semana cu Bella . Eram concentrat sa nu ma ia prin surprindere asa ca am ramas in pozitie defensiva . Am incercat sa-i citesc gandurile lui Alice , care-mi spuneau ca nu a avut vreo viziune cu vampirul . Apoi , gandurile lui Jasper spuneau ca nu are de gand sa atace , ceea ce m-a linistit putin . Am citit si in mintea lui Carlisle care era de parere ca aceasta Marie , desi are ochii rosii , pare ca  nu vrea necazuri .
 Cat timp eu eram concentrat pe gandurile celor din jur , nu mi-am dat seama ca Bella a iesit din spatele meu , si acum era langa mkine .
 M-am uitat la Marie , care parca era in stare de soc . Oare vampirii pot fi ?
Am vazut cum s-a apropiat de Bella si imediat m-am pus in fata ei , maraind amenintator .
Faptul ca nu-i puteam citit gandurile era un dezavantaj enorm pt mine .
 Ea se dadu inapoi un pas , apoi se scuza si  o lua la fuga prin padure .
- Ce-a fost asta ? intreba Bella .
- Nu stiu sigur ! am spus . Mai bine te voi pazi . Ne se stie daca va vrea sa te vaneze ! am spus eu uitandu-ma la Carlisle .
Am simtit cum Bella a tremurat involuntar la cuvantul " vaneze " . Ii era frica . Mai ales de cand cu James . Nimeni nu mai vrea sa treaca printr-o experienta asemanatoare .
De atunci , am ramas cu Bella in fiecare minut al zilei . Nu vroiam sa o pierd din nou .

  Cateva zile au trecut , si se parea ca Marie  plecase . Nu mai auzisem de ea si nici nu am mai gasit vreo urma de-a ei .
Astazi ne intorceam la scoala .
Eram in parcare cu toata familiea , cand o masina noua isi facu loc in parcare . Toata lumea se uita . Cand a coborat si am vazut ca e Marie , am simtit cum toate sperantele mele s-au risipit . Ea era aici . Stia ca Bella va ramane singura la un moment dat , deoarece nu avea cu totii ore cu ea . Era aici sa vaneze . Iar noi nu o puteam opri .

Capitolul 7

Dpdv Autoare :


Clopotelul suna , si toti copii se imbulzira pe holurile inguste , pt a ajunge la ore . Marie , la fel ca si atunci cand familia Cullen s-a mutat la liceul de aici , nu fusese lasata mai prejos . Toata lumea se uitau la colega cea noua , cu totii observand infatisarea ei frumoasa . Cu totii credeau ca este o legatura intre ea si familia Cullen . Fetele albe , frumusetea incredebila pe care o posedau , dar si felul lor misterios care starneau susoteli .
    Desi Marie nu era obisnuita cu atata atentie , la fel ca atunci cand inca era om , trebuia sa faca fata si sa incerce sa ignore miile de comentarii pe care le auzea - cu auzul ei de vampir -de la toata lumea pe langa care trecea .
  Regulile erau simple . trebuia sa treaca cat mai neobservata - care bineinteles ca era imposibil - si sa nu atraga atentia , sau sa stea de vorba .
  Pana acum , orele Trecura destul de repede . In fiecare pauza , Edward o astepta pe Bella sa iasa de la ora si sa o conduca la urmatoarea .
- Chiar trebuie sa ma conduci la fiecare ora ? il intreba Bella .
- Da , spuse el simplu si dur .
- Edward ? intreba Bella si se opri din mers . El doar se uita la ea curios .- Ea chiar m-ar ataca intr-o scoala plina de elevi ? intreba ea ingrijorata .
Edward ii evita privirea .
- Edward ? Raspunde-mi te rog , ii spuse Bella luandu-i fata in maini , si privindu-l in ochi .
- Nu stiu . ( statu o clipa ) Nu cred ca ar risca atat de mult . Desi tare mi-ar placea sa pot sa-i citesc gandurile . Cred ca va asemanati din aceasta perspectiva , spuse el , si continuara sa mearga .
 Intre timp , Marie era super plictisita . Desi nu mai fusese la acele ora , ceea ce spuneau profesorii , ea deja stia . Cum ? Nici ea nu-si putea explica . Se gandi cum sa se apropie de Bella 2 si de familia Cullen .
 Dupa cate stia , ziua Bellei va fi peste cateva saptamani . Atunci trebuia sa intervina . Insa nu putea sa intre asa , val vartej in casa lor si sa impiedice ziua Bellei . Trebuia sa le castige cumva increderea si sa se imprieteneasca cu ei .
    Clopotelul anunta pauza de pranz . Desi , toti colegii de banca pe care ii avusese o invitara sa se alature lor la masa ,  nu prea avea chef sa se holbeze toti la ea , si nici sa-l vada pe Edward stand cu ... Bella 2 .

  Marie intra doar putin sa-i vada pe Ei , la aceeasi masa la care stateau deobicei . Realiza ca toata cantina se holba la ea , insa nu avea de gand sa mai stea mult pe acolo . Traversa cu incredere cantina si isi lua o cafea de la tonomat , apoi se intoarse pe calcaie , la timp pentru a da nas in nas cu Mike Newton .
  Isi dadu ochii peste cap mintal , si astepta ca mike sa-si spuna replicile " de agatat " .
Acesta ii zambi seducator si o privi in ochi . Ea doar se uita la el plictisita , dorind doar sa iasa cat mai repede de acolo .
 Observa ca toata lumea astepta cu sufletul la gura reactia ei .
- Buna , Marie , spuse Mike .
- Buna .... ( se prefacu ca nu-i stie numele )
- Mike , spuse el continuand sa zambeasca .
- Mda , spuse Maria plictisita .
- Ma intrebam daca ai vrea sa stai la masa cu mine si prietenii mei . Avand in vedere ca esti noua si nu cunosti pe nimeni , mi-ar placea sa iti fac cunostinta cativa , spuse el mandru .
- Mda ... Nu merci . Nu am ...timp sa mananc . Am...altceva de facut , spuse ea , si trecu pe langa el , tinandu-si paharul de cafea .
 Cand sa iasa din cantina , mai privi o secunda spe masa Lor , doar ca sa-l vada pe edward care o urmarea cu privirea .
  Marie iesi furioasa din cantina , trantind usa , si se indtrepta spre padurea din spatele scolii . Se aseza pe un trunchi de copas cazut , si isi savura cafeaua . Era ciudata . Lichidul acela negru si cald , nu ii satisfacea setea . Nici pe departe . Nici macar nu-i simtea gustul . Dar faptul ca facea acest gest ii aducea aminte de vremea cand era om .
 Doar statea acolo , asezata pe acel trunchi de copac , si isi savura cafeaua , cand simti prezenta cuiva . Nu se intoarse , fiindca stia cine era .
- Buna Marie ! spuse vocea din spatele ei . Pot sa ma asez ? intreba din nou .
- Sigur Jasper , spuse Marie intorcandu-se cu fata spre el .
Jasper se aseza langa ea si privi inainte , parca admirand peisajul .
- Si ...? Ce te aduce pana aici ?
- Curiozitatea , as putea aspune , raspunse el .
- Aha . ( dupa o clipa de tacere ) Alice stie ca esti aici ? intreba Marie .
- Da , spuse el oftand .
- Si cum de te-a lasat sa vii singur ? Adica ... nu ca as putea sa te inving , insa ....
- Pai , Alice are .... adica ea poate ... incerca Jasper sa spuna .
- Te referi la faptul ca poate sa vada viitorul ? Dap .. stiam .
- Da , insa nu poate vedea viitorul tau . Asta e chestia ciudata . Ne gandeam ca poate ai tu o putere ....
- De fapt chiar am . Insa nu vreau sa vorbesc despre asta acum , spuse marie ridicandu-se .
Mai era putin si se suna de intrare .
Jasper se holba la paharul acum gol , ce Marie il tine in mana .
- Oh ! spuse Marie uitandu-se la pahar . Am uitat sa-l arunc , spuse ea azvarlind paharul in vazduh .ce ? intreba ea uitandu-se la Jasper .
- Tu chiar ai baut cafeaua aia ? intreba el mirat .
Marie aproba din cap .
- Dar ... cum ? intreba el uitandu-se mirat la ea .
- E doar o cafea . Nu ca as fi simtit gustul ei , doar ... sa spunem ca am baut-o din obisnuitna .spuse Marie si trecu pe langa el .
- Marie , stai . vreau sa vorbim , spuse Jasper din spatele ei .
- O sa vorbim , insa nu acum . Mai este putin si se suna de intrare , spuse ea , si o lua la fuga spre liceu .
Jasper o urma numaidecat si intra si el la ore . Se gandi ca trebuie sa stea de vorba cu familia lui imediat ce vor ajunge acasa .

 Intre timp , Marie se indrepta spre clasa ei , cand , clopotelul anunta inceperea orelor . Cand intra in clasa , ramase blocata in usa pt cateva secunde , uitandu-se la persoana care statea singura in ultima banca de la geam .
 Se apropie de ea si observa ca si ea isi dadu seama de prezenta ei . Se aseza langa ea si simti practic frica ce o emana colega sa de banca .
- Bella ! Ce placere sa te revad , spuse Marie cu un fals entuziasm .
Nu avea nimic cu Bella , insa stiind ca practic , ea trebuia sa fie langa Edward , o enerva . Era ca si cum o clona malefica ii lua locul . Plus , ca Mariei ii era atat de dor de Edward si de imbratisarile lui , incat o durea inima de fiecare data cand il vedea asa apropiata de Bella 2 ( asa cum ii placea ei sa ii spuna ) .
- As vrea sa spun acelasi lucru si despre tine , spuse Bella cu vocea tremurand , uitandu-se incaietul ei de notite .
- Ah ! Imi pare rau atunci , spuse Marie .
- Ce vrei de la mine ? intreba Bella exasperata . De ce vrei atat de mult sa ma omori ? De ce toata lumea vrea asta ? Ce aveti cu mine ? spuse ea revoltata , insa pastra tonul vocii ei jos , aproape sopting , astfel incat doar Marie o putea auzi .
- De la tine nu vreeau decat un singul lucru , pe care oricum nu mi-l poti da . Si aici nu ma refer la sangele tau . Sa-ti raspund si la celelalte intrebari ... Nu vreau sa te omor , si la celelalte ... nu stiu . Poate din causa mirosului tau apetisant , sau poate a ghinionului tau sa fii la locul nepotrivit in momentul nepotrivit , sau poate chiar esti un magnet pt belele , ii spuse Marie , calma de parca ar vorbi despre ceva banal .
Bella se uita la ea curioasa si mirata . Abia acum o putea analiza mai bine . Nu ii era asa de antipatica pe cat credea .
- Dar atunci ... incepu Bella insa Marie interveni .
- Cred ca ar trebui sa fii atenta la profesor . In plus , asta nu e o discutie pe care sa o avem aici , ii spuse ea , pastrandu-si privirea la profesor .
 Bella tacu din gura , insa nu fuse atenta toata ora . se gandea . Ce vroia oare Marie de la ea si nu putea obtine ?

    Ora se termina si se suna de pauza . Marie ramase in banca ei , privind spre usa . Vroia sa-i vada reactia lui Edward cand o s-o vada aici , stand langa Bella 2 .
   Cand Edward isi facu aparitia , pur si simplu paraliza in fata usii , uitandu-se la Marie . Bella se ridica agale si porni spre el , insa Edward era deja langa ea strangand-o in brate si intreband-o daca e bine . bella aproba din cap si continua sa mearga spre usa . Edward  se uita o clipa spre Marie cu o privire furioasa , insa aceasta doar ii zambi si incepu sa-si stranga lucrurile .
- Bella , si patit ceva ? Te-a amenintat ? Doamne ! Cum am putut sa te las acolo . Trebuia sa verific daca ea avea ore cu tine .
- Edward , sunt bine , ii spuse aceasta . Pe bune , nu te ingrijora .
- Cum sa nu ma ingrijorez Bella ? spuse el enervat . Viata ta e in pericol , si eu sa nu ma ingrijorez ?
- Uite Edward . E ceva in legatura cu Marie . Cred ca ar trebui sa stam de vorba cu toata familia , spuse ea mai mult soptit .
- Ce ? E ceva grav ? Adica nu trebuie neaparat sa asteptam daca ...
- Nu ! Nu e deloc grav . Mai poate astepta . Hai la ore acum , spuse ea .


 Edward o lasa pe Bella la urmatoarea ei ora , si se indrepta spre casa lui . Se gandea ca Bella se purta ciudat si ca ar da orice sa stie ce gandeste . ceea ce-l aduse cu gandul la Marie , care se pare ca era imuna la puterile lui si ale fratilor lui . se gandea ca va trebui sa gaseasca un alt plan . Nu putea pur si simplu sa o insoteasca peste tot la infinit . Trebuia sa gaseasca o solutie . si asta cat mai curand .
   Intra in clasa cu pasi repezi si se aseza in baca lui . Se intoarse brusc cand isi dadu seama cine ii era colega de banca .
 Marie doar ii zambi si se intoarse la cartea pe care o studia pana atunci .
Edward se tensina si se uita la ea curios .
- Ce faci tu aici ? intreba el serios .
- Citesc o carte , daca nu se vede , ii raspunse Marie inca citind .
- Nu la asta ma refeream , spuse el strangandu-si pumnii de furie .
- Ei bine nu stiu la ce te referi , ii raspunse Marie indiferenta .
- Daca tu crezi ca ....incepu edward , insa Marie i-o lua inainte .
- Ei bine , nu stiam da doar voi aveti voie sa mergeti la liceul asta ! Si pe deasupra , nu am facut nimic rau , care sa nu-mi dea acest drept ! se rasti Marie la el , insa atat de incet incat nimeni nu baga de seama cearta . Dupa cum vezi , nu am mai baut sange de om , si nici nu am atras atentia ... intentionat . De ce nu poti doar sa o lasi balta ? Crezi ca daca vroiam sa o mananc pe Bella nu faceam asta deja ? Dar nu .... trebuie sa o judecam pe Marie , chiar daca nu o cunoastem . De ce sa nu presupunem lucruri pe care nu le face , doar de dragul de a iesi din monotonie ! Stii ce , Edward Cullen ? nici macar nu te mai recunosc . Inteleg ca o iubesti pe Bella , dar ai devenit asa de ... de .... of ! spuse Marie si iesi din clasa exact cand se suna de iesire .
Edward doar se uita dupa ea , in gol , gandindu-se la ce tocmai se intamplase . Cu siguranta trebuie sa faca o sedinta de familie , isi spuse .

Capitolul 8

Dpdv Marie :

OFFF !!!! Ce am facut ? Am fost asa o toanta ! daca isi vor da seama ? Ce dracu i-am mai spus lui Edward de era cat pe ce sa ma dau de gol ? Ah , da . Ca nu il mai recunosc si .... AH ! Cat de stupida ! Stupida ! Stupida ! am putut sa fiu . Cum sa ma apuc pur si simplu sa-i fac morala ?
   Am vrut sa aiba incredere in mine ! Dar ... la naiba ! nici eu nu as avea incredere in cineva ca mine !
Acum , trebuie sa ma gandesc cum sa repar greseala .
   Am fost furioasa si m-a luat gura pe dinainte ... si ... aproape ca i-am spus tot . Acum ... ce ma voi face ?
 Am intrat in casa la Stephenie si mi-am aruncat ghiozdanul pe podea . Pentru un vampir ... eu chiar ma simteam obosita . Nu stiam ca se poate . Poate .... Nu ! Nu e posibil ! Orice ar fi ... nu pot sa ma transform in om . Sau pot ? Nuuuuu !!! Ce prostuta mai sunt ! mi-am spus inaintand spre bucatarie .
   Stephenie tocmai scotea din cuptor .... cea mai minunata fripura de pui pe care am vazut-o vreodata .
- Waw ! Arata delicios ! pot sa gust ? am intrebat fara sa ma gandesc .
Stephenie se uita la mine cu o expresie ciudata , insa nu a spus nimic .
  Tocmai imi dadusem seama de ceea ce spusesem si ... era ciudat . Adica ... toata lumea stie ca vampirii nu pot manca mancare de oameni .... insa mie imi facea cu ochiul acea bucata de carne la cuptor .
   M-am apropiat putin , si am inhalat mirosul . Categoric .... miroase excelent ! Dar .... stai putin . ce tot spun eu aici ? Oare chiar ma transform intr-un om ? gandul ma ingrozi .
Fara tragere de inima am luat o bucatica din friptura si am dus-o cu grija pana la gura , apoi am luat-o sovaind , apucand-o cu dintii .
   Am inceput sa o mestec , insa .... deodata am dat fuga in baie .
Am inceput sa vars . Nu pot sa cred ! Bucata de carne fripta era foarte buna la gust , si chiar credeam ca ma pot obisnui cu asta . Insa acum ... mi-am dat seama ca nu voi mai putea vreodata sa mai mananc . Adio inghetata ! Adio prajituri ! si mai ales Adio ciocolata ! Nu pot sa cred ! De ce mi se intampla tocmai mie ?
Bine macar ca pot sa beau fara sa vars , insa , din bacate , bauturile nu au nici un gust . E ca si cum ai vrea sa savurezi ceva insa nu-ti satisface pe deplin papilele gustative .
  Am oftat , luand o gura de aer , si m-am intors in bucatarie .

Stephenie inca se uita la mine sceptica .
- Ei , bine ? intreba ea .
- Se pare ca ...am spus insa m-am oprit strangandu-mi buzele si gandindu-ma la cum sa formulez ceea ce vreau sa spun fara sa sune scarbos . Sa spunem doar ca ... mancarea si stomacul meu ... nu sunt cei mai buni prieteni , am spus inca ganditoare .
Stephenie si-a dat ochii peste cap , si a inceput sa-mi manance pranzul .
Eu mi-am pus o cafea si m-am alaturat ei la masa ( insa eu nu mancam ) . Ma uitam in ceasca mea cu cafea , cand Stephenie se opri din mancat si se uita inainte , de parca ar fi vazut dincolo de perete .
- S-a intamplat ceva ? am intrebat incruntandu-ma . Am incercat sa ascult si sa miros aerul , gandindu-ma ca poate avem musafiri .
- Marie , spuse ea cu o voce grava . Tu cati ani ai ?
- Pai ... apoape 18 , de ce ? intreb eu .
- Nu anii tai umani ! imi spuse ea , si stiam la ce se referea .
- Te referi la cati ani am de cand sunt vampir ? am luat o gura de aer . Pai ... ar cam trebui sa fie  3-4 luni . Nu imi aduc bine aminte , am spus , gandindu-ma daca timpul dintre viitor si trecut e diferit . De ce intrebi / am spus eu .
Stephenie se ridica dintr-o data si se indeparta cu spatele tintuindu-ma cu privirea .
- Stephenie ? am intrebat ingrijorata . Ce s-a intamplat ? De ce te uiti asa la mine ?
-Patru luni ? Iti bati joc de mine ?spuse ea razand isteric . Ori esti o mincinoasa foarte buna , ori nu iti dai seama de trecerea timpului ! spuse ea serioasa .
- Ce ? Nu ! Nu mint ! Stiu sigur . Adica ... de ce ai crede ca as minti ? am intrebat eu .
- Tu sa-mi spui ! a spus ea .
- Nu inteleg ! Care ar fi problema ? ce conteaza ce varsta am ? am intrebat .
- Pai tu nu intelegi nu-i asa ? Daca aveai chiar si 2 ani , tot ti-ar fi greu sa stai in preajma oamenilor . Plus ca ochii tai sunt acum aurii .
- Da , pentru ca am incetat sa ma mai hranesc cu sange de om , am spus eu pe un ton de " evident " .
- Tu chiar nu intelegi ! spuse ea mult mai hotarata . Ochii tai ar trebui sa fie rosii pentru cativa ani buni , chiar daca te hranesti cu sange de animal ! spuse ea . Esti un nou-nascut ! Ar trebui sa sfasii fiecare om pe care l-ai vedea din cauza setei ! Si mai jult decat atat , ar trebui sa-ti fie sete tot timpul si ar trebui sa te hranesti zilnic . insa tu .... spuse ea , si lasa propozitia in aer .
- Poate sunt mai diferita ! am spus eu . Poate am si eu o putere din aia speciala cum au cei din familia Cullen , am spus eu ganditoare .
- Cu siguranta nu e niciun " poate " , spuse Stephehie .  Chiar ai un fel de putere , si tare as vrea sa stiu care e , spuse ganditoare .
 Am observat ca acum era mai aproape de mine . Nu-i mai era frica . Sau ... cel putin asta da de inteles .
 Am ramas si eu pe ganduri . Oare ... chiar eram si eu speciala ? Oare aveam si eu vreo putere ? Sau sa fie de vina calatoria din timp ? Off !!!! Atatea intrebari imi fac foame . Mai bine ma duc sa vanez ceva ! mi-am spus .


DpdvCarlisle :

Eram la spital , tocmai iesisem dintr-o operatie , cam am vazut un mesaj pe telefon .

    Carlisle , trebuie sa vorbim , te astept acasa . Facem sedita !

 Era de la Edward . Stiam ca trebuia sa fie ceva serios , fiindca , el niciodata nu m-ar fi deranjat la lucru .  M-am uitat peste pregramul meu , si am vazut ca puteam sa plec mai devreme . Mi-am lasat halatul , luandu-mi geaca in schimb si plecand . Chiar daca vampirii nu simt temperatura , oamenii o simt .  Si ar fi cam ciudat sa mergem imbracati in tricouri si pantaloni scurti  in mijlocul iernii , nu ? Ei bine , afara este inca toamna , asa ca nu trebuie neaparat sa ma imbrac cu toate aceste haine .
    Insa o fac mai mult de dragul lui Alice .
Am trecut pe la receptie , de unde am salutat-o pe Stacy si am intrat in lift . Intotdeauna incearca sa flirteze cu mine , desi stie ca imi iubesc sotia , si am si 5 copii adolescenti . Insa .... asta nu o impiedica sa incerce .

  Am ajuns in fata casei , si puteam sa simt deja agitatia din aer .
  Am intrat , lasandu-mi geata pe masuta de langa usa si am inaintat spre living , unde toata lumea era prezenta , inclusiv Bella .
- Carlisle , avem o problema , spuse Edward direct .
- De fapt nu stim daca e cu adevarat o problema , insa avem nevoie de sfaturile tale , spuse Jasper .
Simteam cum camera incepea sa devina mai calma . Asta trebuie sa fie opera lui , mi-am spus .
- Bine .... am spus . Care e asa-zisa " problema " am spus eu ducandu-ma laga Esme si sarutand-o pe obraz .
M-am uitat la toti . Erau concentrati fiecare pe ceva .
Am asteptat pana cand Edward a luat cuvantul .
- E legat de Marie , spuse el incruntat . Nu pot sa-i citesc mintea si ...
- Si se comporta ciudat de uman , completa Jasper . Am vazut-o cand a baut o cafea ! continua el , si toti ceilalti se uitara la el uimiti , inafara de Edward .
- Poate nu e vampir ! spuse Alice .
- Dar nici om nu e , spuse Jasper .
- Poate e un fel de mutant sau extraterestru venit din alta galaxie ! spuse Emmet vioi .
Emmet .... e Emmet ! ce poti sa-i faci ?
Rosali il lovi peste cap , si el se uita la ea intrebator .
- Si mai e ceva ... spuse Edward privind intr-un punt fix , dupa care privi direct in ochii mei . Ultima ora ...dupa ce am condus-o pe Bella la ora  , am intrat in clasa si ea era in banca mea . Am vorbit cu ea si .... se opri de parca se gandea la ceva . A inceput sa tipe la mine si sa-mi spuna ca nu ma mai recunoaste ! spuse el incruntandu-se . E posibil sa  o mai fi intalnit ? intreba el uitandu-se curios la mine .
- La intrebarea asta numai tu poti raspunde , am spus  .
El aproba din cap si se uita din nou in jos .
De data aceasta , dupa a scurta perioada de liniste , Bella interveni .
- Si eu am avut o ora cu ea , spuse incet . Toate privirile erau acum indreptate spre ea . A stat cu mine in banca . Ce e ciudat , este ca ... mi-a spus ca nu o sa-mi faca nimic si ca .... vrea de la mine un singur lucru , insa stie ca nu poate sa-l obtina . La ce s-o fi referit ?
- Poate s-a referit la faptul ca esti om si ar fi vrut si ea asta ? intreba pentru prima data Rosalie , si cu totii ne-am uitat mirati la ea . - Ce ? Eu una asta as fi vrut ! spuse ea ridicand din umeri .
- Da , insa nu cred ca la asta s-a referit , spuse Edward . asta nu e un lucru pe care ar putea sa-l ia de la Bella . Cred ca e altceva .... ceva mult mai .... maret . Ceva pe care nu toata lumea ar putea sa-l inteleaga , spuse el ganditor .
- Ei bine , se pare ca numai ea poate sa ne spuna acest mister , am spus eu .
- Da ! spuse Alice . Poate incearca doar sa fie draguta . nu ar trebui sa o marginalizam , mai ales ca nu mai bea sange de om , spuse ea vesela .
- Adevarat ? intreba Esme zambind .
- Aha !  Avea ochii aurii azi . Si nu erau lentile de contact .
- De unde stii tu ? inreba Emmet neincrezator .
- STIU ! spuse Alice simplu se se intoarse cu spatele la el  incrucisandu-si bratele la piept .

- Ok , ... poate are dreptate Alice , am spus eu .
- Poate .... insa tot e ceva ciudat legat de ea spuse Edward .
- Bine ... deci am cazut de acord ca nu e o ciudata - cel putin nu una mai mare decat noi - si ca ar trebui sa ne imprietenim cu ea ? intreba Alice vesela .
- Nu stiu ce sa zic despre asta , Alice ... spuse Edward insa ea nici nu vru sa auda .
Eu am plecat in biroul meu sa fac mai multe cercetari .

Dpdv Edward :

Nu cred ca e bine ! Nu pot sa cred cat de orbi pot fi fratii mei . Nu e posibil ca ea sa fie una dintre noi . Stiu ca sunt rau si judec inainte sa cunosc pe cineva ( stai ... nu asta mi-a spus si ea ? ) insa .... pur si simplu nu pot sa am incredere in ea .
   Poate e din cauza faptului ca nu ii pot citi mintea si nici Alice nu-i poate vedea viitorul ... dar ... am un fel de sentiment in legatura cu ea . nu pot sa-mi explic .
   Am luat-o pe Bella si am plecat spre casa ei . Nu vroiam sa o las singura , dar trebuia sa ma hranesc , si cum nici unul din fratii mei nu au vrut sa " faca pe dadaca " asa cum au gandit-o , am spus sa am putina incredere in ei .
 Plus ca .... as fi putut sa o las acasa la mine cat timp vanam , insa Bella a refuzat , spunand ca Charlie o sa-si iasa din minti , si nu ar lasa-o .
 Asa ca , fara tragere de inima , am lasat-o acasa la ea , nu inainte de a-i spune sa inchida geamul ( nu ca asta ar fi impiedicat-o sa intre , insa poate ar fi intimidat-o putin )si de a-i da un sarut .
Am urmarit-o cu privirea pana ce a intrat in casa , dupa care am plecat in graba . Cu cat ajungeam mai repede in padure , cu atat voi termina mai repede de vanat , mi-am spus .

Dpdv Marie :

Stiam ca pana la urma va trebui sa plece sa vaneze , iar Bella va ramane singura . Acum puteam sa actionez in voie .
  Am urmarit cum Edward la lasat-o acasa si pe urma a plecat . Am vazut si cum a sarutat-o , iar inima mi s-a frant in mii de bucatele ( asta daca nu era deja ) . Imi venea sa plang , insa nu trebuie sa fac asta . Nu e nici locul , nici momentul . Trebuie sa fiu puternica . Pentru Edward al meu , si pentru iubirea noastra .
 Am mai stat acolo inca careva minute , pana am vazut masina lui Charlie parcand . L-am vazut coborand si uitandu-se spre casa .
  Doamne ! Cat de dor imi era de el . Chiar daca relatia noastra nu era una tocmai stransa , am ajuns sa tin la el . Si acum imi doream nespus de mult sa fiu in locul Bellei 2 .
Am mai asteptat putin , dupa care am coborant din copacul in care ma catarasem sa vad tot ce se intampla si am alergat pana la usa , avand grija sa nu ma vada nimeni .
  Am ciocanit , si Charlie mi-a deschis , uitandu-se la mine curios , dar si ... calduros .
- Buna ziua , domnule Swan , am spus cu o falsa bucurie .
- Buna ... spuse el incruntandu-se de parca nu-si amintea cum ma chema .
- Oh ! Ce uituca sunt . Eu sunt Marie ...aa... Smith am spus primul nume care mi-a venit in minte .
- Smith ? Nu am auzit de familia asta pe aici , spuse Charlie .

- Da , spun eu zambind . Abia m-am mutat aici .
- Oh ! Si ... incepu el , insa nu l-am lasat sa termine .
- Bella e acasa ? am intrebat eu . Oh ! Nu am vrut sa va intrerup ideea , am spus eu , stiind ce gandea Charlie despre tinerii care nu-i lasa pe ceilalti sa vorbeasca . Doar ca ... trebuie sa vorbesc cu ea urgent , am completat .
- Da ! spuse el . E in camera ei , spuse facandu-mi loc sa intru . Totul era exact asa cum imi amintesc . Vrei sa o chem ? intreba el .
- Oh , nu trebuie . Am sa urc eu la ea ... daca se poate , am completat politicos .
- Bine ... vrei sa iti arat camera ...
- Nu ! am spus brusc . Adica ... ma descurc ! am spus si am inceput sa urc scarile .
Am ajuns in fata usii , si ma gandeam ce as putea sa-i spun , sau cum sa incep sa vorbesc cu ea . Am vrut sa bat insa usa era intredeschisa asa ca am imbins-o usor sa ma uit in camera ei , surprinzand-o facandu-si temele .
   Ea nu ma obsevase , asa ca am ciocanit usor in tocul usii .

Dpdv Bella :

Sin3 + Cos4 = .... Of !!! matematica asta e asa de grea ! unde e Edward cand ai nevoie de el ?
Am spus sa trec la urmatorul exercitiu , insa acesta era si mai greu . Eram atat de concentrata , incat atunci cand am auzit un ciocanit in usa am tresarit . Cand m-am uitat la cine statea in tocul usi ... m-am sa cad jos de pe pat . Sau sa tip ? Nu stiu . cred ca eram in stare de soc . Ce cauta ea aici ?
  M-am ridicat in picioare speriata , uitandu-ma la ea .
- Ce cauti aici si cum ai intrat ? am intrebat eu nervoasa si speriata in acelasi timp .
- Pe usa ! spuse ea zambind .A inaintat in camera mea si s-a asezat pe balansuar . Eu inca ma uitam la ea speriata . Oare ce i-a facut lui Charlie ? cand era cat pe ce sa o intreb , ea mi-o lua inainte : Charlie mi-a deschis si m-a invitat inauntru . I-am spus ca sunt o colega de scoala , asa ca m-a lasat sa vin pana aici , spuse ea simplu .
- Si ce vrei ? am intrebat eu furioasa .
O-o Bella ! acum nu e tocmai momentul sa ai toane , mai ales ca Edward e la vanatoare . Cine stie ce mi-ar putea face pana sa vina el .
  Ea statea in balansuarul in care Edward statuse atatea nopti veghindu-mi somnul . Parea sa-l examineze .
- Ajungeam si la partea aia , spuse ea , inca analizand balansuarul . Hm .... Am crezut ca e mai comod , spuse ea ganditoare .
  Ce ? Ce tot vorbea acolo ? Ok ... mi-e imi ajunge atata mister pentru o zi !
- Spune-mi odata ce vrei si pleaca ! am spus nervoasa .
- Wow ! esti mai enervanta decat am crezut ! Nu mi-am dat seama de asta , spuse ea fiind inca ganditoare .
WTF ? Ce tot vorbeste acolo ? Imi scapa mie ceva ? Ori e nebuna ?

Capitolul9

Dpdv Marie :

Frate ! Cat de ciudat era . Ma uitam la Bella 2 in timp ce ma balansam in balansuarul din camera ei . Aici obisnuia sa stea Edward toata noaptea veghindu-mi somnul . Sincer ... credeam ca e mai confortabil , insa era prea tare pentru posteriorul meu . Il analizam foarte bine , gandindu-ma ca in acel loc statuse si Edward .Pana la urma renuntasem la balansoar , si imi indreptasem atentia pe Bella 2 care facea foarte urat . In momentul ala mi-am dat seama . Oare asa ma vedea si Edward ? Doar o umana enervanta ? Fiindca asta eram . Sau ... cel putin Bella 2 era .
- Ce tot vorbesti acolo ? intreba ea .
- Ups !am gandit cu voce tare . Nimic ! Nu are importanta , am spus eu . Si deci .... am spus eu oftand de plictiseala si ridicandu-ma in picioare .
   M-am plimbat putin prin camera ei , uitandu-ma la toate lucrurile de care imi era atat de dor .
- N-ai idee cat de norocoasa esti ! am spus mai mult ca pentru mine , insa ea m-a auzit .
- De ce spui asta ? ma intreba ea .
Puteam sa vad ca inca nu era complet relaxata in preajma mea , si nu puteam sa o condamn .
- Pentru ca asa e ! Niciodata nu-ti dai seama de ceea ce ai pana nu pierzi , am spus cu o voce care s-a frant la sfarsit . Edward . Edward al meu ! mi-am spus in gand .
- Hei , esti bine ? ma intreba ea incet , mai mult ca o soapta uitandu-se la mine .
Mi-am ridicat privirea spre a ei , iar ea s-a speriat dandu-se cativa pasi inapoi .
Eram nedumerita . Ce am facut ? Ochii mei trebuiau sa fie aurii , fiindca m-am hranit inainte sa vin aici . Iar coltii nu ies decat la comanda .
    Deodata am simtit ceva umed si fierbinte pe obraz , si mi-am dat seama ca o lacrima de sange evadase . Mi-am sters-o repede , uitandu-ma in alta parte .
   Nu intelegeam ce era cu mine . Pe zi ce trece eram tot mai trista , tot mai obosita ( ceea ce este chiar foarte neobisnuit pentru un vampir ) si lacrimile imi cadeau aproape de fiecare data cand ma gandeam la El .
 M-am intors sa ma uit din nou la Bella 2 si ea era mirata si curioasa .
- Tu ... tocmai ....
- Nu ! i-am taiat-o eu . E ... un fel de talent am mintit eu . Nu conteaza ....aaa... trebuie sa plec ! am spus iesind in graba pe usa .
  Il simtisem pe Edward apropiindu-se , si nu vroiam sa vad cum reactioneaza afland ca am intat aici .
Am dat sa ies din camera , insa un glas binecunoscrt ma striga din spate .
- Marie ! spuse Charlie venind in urma mea . Pleci asa devreme ? intreba el , care acum era destul de aproape de mine .
- Mda , domnule Swan . Trebuie sa ajung acasa , am spus eu inca uitandu-ma la el . Nu vroiam sa plec de acolo . Si m-ai mult ... vroiam din nou sa fiu langa el . Vroiam sa am si eu o viata normala ca inainte , si sa ma gandesc la cum ar fi ca Charlie sa ma duca la altar , tinandu-ma de mana , pana cand aveam sa ajung in fata preotului , alaturi de Edward . Mda ... nici acum nu pot sa incetez sa ma gandesc la el .
   - Esti bine ? intreba el cu o voce calma , blanda si ingrijorata , mangaindu-ma pe umar .
- Nu ! am spus eu . Mai aveam un pic si plangeam .
Chiarlie astepta cntinuarea , asa ca ... pur si simplu am inceput sa indrug ceva ( miciuni ) . Insa incercam sa le leg pe cat posibilul de adevar , asa ca mi-a iesit ceva de genul :
- Ma gandeam la cat de norocoasa este Bella . Va are pe dumneavoastra , o are pe mama sa Rene , care desi e departe de ea ... tot e acolo si o asteapta cu bratele deschise . Eu ... nu ... eu mi-am pierdut parintii , am spus incet , stiind ca de fapt era invers . Ei m-au pierdut pe mine .
- Oh , imi pare rau ... incepu Charlie , si ma lua intr-o inbratisare . Era cam ciudat din parte lui Charlie sa ma imbratiseze si intotdeauna evitam sa ne aratam astfel de sentimente cand eram om . Insa acum aveam mare nevoie . L-am strans si eu , insa nu prea tare ( doar daca nu vroiam sa-i rup vreo coasta ) .
   Mi-a dat drunul un pic cam prea devreme dupa parerea mea .
- Totul va fi bine , mi-a spus el .
Eu i-am dat cel mai bun zambet de care eram in stare la momentul respectiv , si am spus :
- Cu siguranta asa va fi doar pentru asta ma aflu aici am completat in gand .
M-am despartit de Charlie si am iesit pe usa . Am alergat pana in padure pentru a ma duce acasa , insa ... deodata o durere cumplita in pulsa drept prin piept .M-am prabusit la pamant de durere si am stat cateva minute acolo sa-mi revin . Ma tineam cu mana de piept incercand sa fac durerea sa dispara . Dupa cateva secunde , totul reveni la normal . Ce fusese asta ? Crezusem ca cineva ma injunghiase drept in mijlocul pieptului , insa nu aveam nimic . Poate calatoria asta in timp m-a afectat si fizic . Poate devin mai slabita pe zi ce trece .
   Asta era . De aceea eram atat de ciudata . Calatoria in timp ma afectase cumva si ma slabea de puteri  . Cred ca asa ma anunta ca nu pot fi 2 Belle intr-un singur loc si ca trebuie sa ma grabesc .
    M-am ridicat de jos si m-am scuturat , luand-o la fuga spre casa .

Dpdv Bella :
Doamne Dumnezeule ! Ce se intamplase ? Ea ... ea ... plangea ! Dar asta nu e posibil , nu ? Sau este ? Degeaba incerca ea sa ma minta ca e talentul ei . Eu stiu deja ca e ceva ciudat si destul de familiar la ea . Insa nu puteam sa-mi dau seama de ce anume .
  Dupa ce Marie iesise din casa isi facu aparitia si Edward , pe fereastra , cum ii e obiceiul . Se uita speriat in jur , iar cand ma vazu , aproape ca zburase spre mine si ma lua in brate .
- Slava Cerului ca esti teafara ! spuse el . Ea a fost aici , nu ? Ii simt mirosul peste tot . Ti-a facut ceva ?
- Nu ! i-am raspuns . Sunt foarte bine si doar am vorbit .
- Oh ! Ok , spuse el relaxandu-se vizibil .
Ne-am asezat pe pat tinandu-ma in brate .
- Edward ? l-am intrebat eu .
- Da , uibire ?
- Vampirii pot sa planga ? l-am intrebat eu .
El isi ridica capul sa ma priveasca mai bine .
- Nu ! Adica , tehnic vorbind , ei sunt morti , si nici o fuctie a organismului nu ar functiona , si in plus , nu au ce  fluide sa elimine prin lacrimi , raspunse el .
- Dar sangele ? l-am intrebat . El statu o clipa sa se gandeasca .
- Nu stiu . Insa ce-s cu toate aceste intrebari ?
-Cand Marie a venit , stii ca ti-am spus ca am vorbit . El incuviinta . Ei bine a inceput sa vorbesca de cat de norocoasa sunt si ca nu-mi dau seama de ceea ce am si ... pur si simplu am simtit cat de trista era si m-am apropiat de ea sa o consolez si am vazut ... avea un raulet de sande care-i curgea de-a lungul obrazului , inzvorand din ochi . Iar cand am intrebat-o daca e bine , s-a comportat ciudat , iar apoi a spus ca e un fel de talent de-al ei . Apoi , a plecat . Pur si simplu .
 - Interesant ! spuse Edward ganditor .

Capitolul 10


Dpdv. Marie :

Oh , nu ! Ce am facut ? Aproape ca m-am dat de gol in fata lui .Dar ... oare ce s-ar intampla daca ... ar afla ? Stiu ca Harris m-a avertizat in privinta asta . Insa ori ce ar fi , nu cred ca e de bine . Ce poate sa mi se intample ? Sa dispar de tot ? Sa ma intorc acasa ?
   Dar ... daca cei de aici ar fi in pericol ?
Ah ! Iar am dureri . Abia ce m-am hranit , si totusi ... Cu siguranta devin din ce in ce mai slaba pe zi ce trece .
  Marie alerga putin , incetinind din ce in ce mai mult , pana ce se opri . Era inca in padure , insa putea vedea casa Bellei . O masina opri , si din ea cobora ea cu Edward . Acesta isi puse mainile pe umerii ei , si o conduse in casa .
   O alta lacrima de sange ii uda obrazul lui Marie . De fiecare data cand ii vedea pe cei doi impreuna , isi aducea aminte de trecut , si de clipele petrecute cu El .n Era geloasa pe Bella . Si stia foarte bine .
  Dupa ce ea pierduse totul , gaseste pe altcineva care i-a luat locul . Nici ea nu mai putea .
    O gaura imensa in pieptul ei , o facu sa cedeze . Nu mai vroia nimic altceva in afara de El . Numai el o putea salva . Iar daca el nu mai era , atunci ce rost mai avea sa traiasaca ?

  O lua la fuga prin padure , spre necunoscut , dorindu-si sa gaseasca raspunsul tuturor intrebarilor ei .


Dpdv Alice :
Era dimineata . Din nou . Asta era motiv de bucurie pentru mine , caci trebuia sa le aleg tinutele fratilor mei .
 Abia asteptam ziua de azi ! Toata seara m-am gandit la cum sa o abordez pe  Marie sa se impace cu noi . Nu ca am fi fost certati , insa nu parea ca ne place prea mult .
    Insa acum ... putem fi BFF . Scuze . TSBFF ( The second best friend ) . Prima e Bella :D
Dar sunt super entuziasmata ! Vreau sa ajung cat mai repede la scoala sa vorbesc cu ea .
  Insa ma enerveaza ca nu ii pot vedea viitorul .As fi vrut sa vad cum va reactiona . Sper ca si ea va fi incantata si vom petrece .... la cumparaturi !!!!!! Si o voi lua si pe Bella - obligat fortat  .
   Chiar nu stiu de ce uraste atat de mult cumparaturile . Dar stiti ce ? Eu cred ca in adancul sufletului , ea chiar iubeste cumparaturile , insa inca nu si-a dat seama .

- Alice ! striga Emmet de jos .
Oh , da . Trebuie sa plec la scoala . Toata lumea ma acuza ca stau prea mult cu hainutele mele , ceea ce nu este adevarat . Nu le iubesc ca pe niste persoane , asa ca nu sunt nebuna , insa tot le iubesc :)

     Am alergat in pasi de dans pana la parter , de unde l-am luat pe Jasper de brat si am iesit val vartej pe usa . Am urcat cu totii in masina lui Emmet ( cu exceptia lui Edward ) . Jur . Cateodata pare asa de indragostit , incat imi vine sa ma rad de el . Insa nu fac asta , pt ca s-ar putea sa ies rau .

 ~~~~~~~~*~~~~~*~~~~~~*~~~~~~~

 Am ajuns la scoala si deja se sunase . Marie nu era pe nicaieri . Oare ce s-o fi intamplat ?
Am intrat grabita in clasa , sa nu intarzii ,  fiind nervoasa si nelinistita din cauza lui Marie . Si in astfel de momente , imi doresc cu mai multa ardoare sa-i pot vedea viitorul .
   La pranz , am intrat alaturi de fratii mei in cantina , si nu am vazut-o . Cred ca azi nu a venit la scoala . O fi suparata pe noi ?





Dpdv. Marie :

 Alergam cat ma tineau picioarele departe . Departe de toti , departe de El , departe de tot ce ma ranea . Pana la urma a trebuit sa ma opresc sa ma hranesc dar si pt ca deja eram asa de obosita ca abia mai puteam alerga . M-am oprit cand am simtit mirosul unei caprioare , lansandu-mi instinctele animalice sa ma conduca . As fi putut sa iau ceva mai mare , dar ... eram atat de slabia , incat nu puteam sa ma lupt cu un urs sau un leu .
     Dupa festinul meu , m-am intins pe iarba , uitandu-ma la cerul senin . Soarele imi mangaia pielea , facand-o sa straluceasca . Unde ma duc ? Sa ma duc in Italia sa-i cer lui Harris sa ma trimita acasa ? Sau sa ma duc direct la Volturi sa le cer sa ma omoare ?
 Deodata , un miros ciudat , m-a facut sa sar in picioare si sa aterizez in pozitie de atac . Era un miros dulce , ceea ce insemna ca era vampir . Sau ...mai multi .
   La scurt timp , un tip blond , cu o tipa roscata si un negru , au intrat in raza mea vizuala .
James , Victoria si Laurent ! am icnit eu . Probabil se indreapta spre Forks . Ce ar trebui sa fac acum ? Sa fug , sau sa-i infrunt . Dar ... pana la urma ei nici nu stiu cine sunt eu de fapt , asa ca nu au ce sa-mi faca daca nu ma pun cu ei .
 Vechea bella a disparut !

                         

 Cei trei m-au observat si ei , asa ca se indreptau spre mine . Acum stateam normal , nevrand sa par amenintatoare .
- Buna , eu sunt Victoria , spuse ea .
- Buna . Marie ! spun eu uitandu-ma la ea incercand sa par inocenta .
Cu coltul ochiului l-am putut vedea pe james care ma privea interesat .
       " Sorry boy , not this time ! "

- Unde va indreptati ? intreb eu .
- Spre Forks , spuse Laurent .
Victoria i-a aruncat o privire plina de ura , apoi s-a reintors la mine sa-mi zambeasca angelic .
- Vizitam niste prieteni , spuse ea .
- Aha , spun eu .
- Esti vampir nomad ? intreba  Laurent .
- Mda ... spun eu mai mult cu jumatate de gura .
- Ar trebui sa vii cu noi ! spuse pt prima data James .
M-am intors spre el , doar ca sa-i privesc ranjetul care , credea el , ca e seducator .
 Cu scarba m-am silit sa-i zambesc si i-am raspun :
- Da . Cred ca voi veni cu voi . Si asa nu am ce face nu ?
- Super ! Deci sa mergem ! spuse Victoria .
  Si asa am pornit la drum .
Probabil va intrebati ce e cu mine , nu ? Ei bine , aflati ca am un plan foarte bine definit si asta implica distrugerea lui James , si pastrarea Bellei 2 in viata .
     

Capitolul 11

Dpdv. Edward :

Nu am mai dat de Marie de ceva timp si ma gandeam ca o fi suparata pe mine . Ce-i drept , m-am purtat cam prosteste , si m-am luat de ea fara motiv . Sincer , nici eu nu stiu ce a fost cu mine . E ciudat . Parca o cunosteam de undeva , desi nu o mai vazusem vreodata . Imi era asa de familiara si nu stiam de unde sa o scot .
 
   Astazi mergeam cu Bella si cu fratii mei in poenita sa jucam baseball . Saraca Bella . Nici nu stie in ce se baga ! Cand am ajuns , vremea era numai buna , deoarece incepu sa tune . Alice era cel mai bun meteorolog pe care il puteai avea , mai ales ca vremea nu se putea schimba asa , oricum .
 Am inceput sa ne jucam si puteam observa cum Bella era foarte uimita de puterile noastre .
 Dupa ceva timp , Alice paraliza , si incepu sa strige sa ne oprim din jucat . Avea o previziune si eu vedeam asta direct din mintea ei . Erau 3 vampiri . 2 barbati si o femeie  care auzise de jocul nostru si se indreptau spre noi .
  Toti au inceput sa se panicheze si sa se uite la Bella speriati . Bineinteles ca trebuia sa o duc cat mai departe de ei , insa ei erau prea aproape , si i-ar fi simtit mirosul , ceea ce conducea la o adevarata vanatoare .
  Am hotarat sa ramanem si sa-i infruntam , asa ca am format un scut defensiv in jurul Bellei .

Cand s-au apropiat , am observat de fapt ca nu erau 3 , asa cum am crezut initial , ci 4 . Marie era cu ei . Of ! Cum de nu mi-am dat seama ? Probabil ca a fost cu ei tot timpul , insa ei nu o cunosc de multa vreme .
   Citeam din mintea lor ca abia o intalnisera si ca o luasera cu ei , crezand ca e un vampir nomad .
   Dar un lucru m-a enervat foarte tare . Tipul ala blond , se uita la Marie prea dubios , si se gandea ca ea ar putea fi perechea lui .
   Nici nu stiu de ce eram asa de nervos la gandul ca ei 2 ar putea fi impreuna .
In scurta vreme am aflat ca tipul blond era James , tipa roscata era Victoria , iar negrul era Laurent . Venisera " in vizita " . Sau , cel putin asa spuneau ei .
M-am uitat la Marie care era concentrata pe ceva . Din pacate , privirea mea zabovise cam prea mult pe persoana ei , asa ca James intra la banuieli .
    Dupa inca cateva conversatii , am vrut sa o iau pe Bella si sa plecam , insa vantul isi schimba directia , iar James i-a prins mirosul .
- Ce avem noi aici ? Ati adus cu voi si o gustare ? intreba el facand un pas in fata .
Cu totii ne-am miscat in pozitie de defensiva , sau mai mult de atac , iar Carlisle a inceput sa-i spuna ca ea este o prietena a familiei .
 M-am uitat la Bella care parea ca retraieste niste momente , si care nu se miscase nici macar un mm sa-l opreasca pe James .
 Oare asta fusese planul ei de la inceput ?
   Si de ce privirea ei trista ma face si pe mine trist ? L-am simtit pe Jasper langa mine ca s-a foit , si mi-am dat seama ca si el isi daduse seama de asta .

   Pana la urma , a trebuit sa o iau pe Bella si sa o duc departe de el . Trebuia sa o protejez , insa ea refuza sa-l lase pe Charlie singur . Pana la urma , am gasit cu totii o solutie .
     
- O capcana ! Perfect ! spuse Alice . Ei vor crede ca Bella e cu tine , insa ea va fi cu noi . Super idee .
- Mda ... spuse Rose plictisita .
Insa , trebuia sa ma despart de iubirea mea . Stiam ca va fi cu Alice si Jasper care vor avea grija de ea , insa ... tot mi-e frica .


Dpdv. Marie :

Cand am ajuns in acel luminis , si am vazut toata familia Cullen , parca toata povestea imi revenea din nou in fata ochilor . Fiecare cuvant , fiecare gest ,... doar privirile dezamagite de pe fetele lor ma intristau . Ei credeau probabil ca sunt cu ei . Insa eu vroiam doar sa o apar pe Bella .
   Nu am schitat absolut nici un gest , stiind tot ce avea sa se intample . Am scrutat cu privirea poenita pentru ultima data , inainte sa ma intorc si sa-i urmez pe ceilalti .
  Ma uitam la James si imi venea sa-l omor pe loc , insa stiam ca nu puteam . Harris ma avertizase ca nu am voie sa intervin in trecut , altfel voi schimba viitorul  creand un dezastru total .
 
   Acum ne aflam intr- casa parasita , la o margine a padurii . Ceilalti tocmai venisera de la vanat si aveau ochii mai rosii . M-au intrebat daca vreau si eu sa ma alatur lor , insa i-am refuzat , pe motiv ca nu aveam chef . De fapt imi era mai mault decat foame si stiam ca trebuia sa ma hranesc , insa eu nu puteam sa omor oameni . dar nici animale nu puteam vana , fiindca si-ar fi dat seama ca am ochii aurii . Asa ca , in timpul in care ei au fost plecati , eu am dat o fuga la spital , si mi-am facut plinul .
  Cand ei s-au reintors , au observat ca m-am hranit si eu .
- Dar parca ai spus ca nu ti-e foame ! imi spuse Victoria .
- Mda... m-am razgandit ! am spus eu .
Il vedeam pe James ca ma privea din ce in ce mai ciudat . Oare s-a prins de cine sunt ? Daca ma va omora ? Adica , nu ca eu nu l-as putea omora prima , insa asta nu e lupta mea .
- Si deci ... cand mergem sa vanam umana ? am intrebat eu .
Toti si-au intors capetele spre mine amuzati .
- Ce ? Am spus ceva gresit ? am intrebat eu .
-Ia te uita la ea ! spuse Victoria . Nu credeam ca tocmai tu vei avea o astfel de initiativa , spuse ea zambind mandra .
- Pai ... dupa ce s-a intamplat in poenita , am crezut ca James va vrea sa o vaneze , am spus eu .
- Oh , fii sigura ca o voi face , spuse el zambind siret . Doar ca ... trebuie sa gasesc o modalitate prin care familia Cullen sa nu o poata proteja . Nu o pot omora daca toata familia o va apara , spuse el .
-Mda ...am spus eu .

  Dupa ceva timp , ma plictisisem de stat in casa . Am vazut ca James si Victoria au inceput sa face nu stiu ce planuri ,deci , am iesit afara .
  Seara era racoroasa , insa eu nu o simteam . Am sarit intr-un copac , iar apoi m-am catapultat pe acoperis .
M-am intins cu fata spre cerul instelat , asa cum faceam la cabana unde stateam cu Jake . Apropo de el . Oare ce o face ? Nu cred ca si-a aflat puterile . Mai are putin .
   Dar ... stelele imi aminteau cel mai mult de El . De Edward al meu . Iubirea mea , cel pentru care lupt .
Stiu ca iar incep sa devin melodramatica , dar gandurile nu-mi dau pace . Ma tortureaza cu fiecare secunda petrecuta  departe de el . Lacrimile ameninta sa iasa , insa le tin in frau .
- E senin cerul in seara asta , nu ? spuse o voce din spatele meu .
M-am ridicat in sezut , uitandu-ma in spatele meu .
Era James . Cine altcineva . Imi venea sa-l arunc de pe casa , insa trebuia sa-mi tin nervii , caci altfel va iesi o catastrofa .
- Mda ... am spus eu luandu-mi privirea de la el .
El veni si se aseza langa mine . Dupa un moment de tacere , spuse :
- Ce esti asa de tacuta ? Peisajul iti aduce amintiri ?
Nici nu stie cata dreptate are .
- Mda ... cam asa ceva , am spus eu .
- O persoana importanta ? intreba el din nou .
- De fapt foarte importanta , i-am raspuns nestapanindu-mi un sambet micut .
Oricat de mult ma enerva prezenta lui James , nu puteam sa nu ma gandesc cu drag la Edward al meu .
- Serios ? Si daca e asa de importanta , de ce nu esti cu ea ? intreba el .
- Pentru ca ... am pierdut-o . Am spus abia abtinandu-ma sa izbucnesc in lacrimi .
Dar trebuia sa fiu tare si sa nu ma arat slaba in fata lui .
- Imi pare rau pentru tine ! spuse el .
Mda... sigur ii pare .
- Nu ai de ce sa-ti para rau , am spus revenindu-mi . Asta s-a intamplat in trecut ( care de fapt era viitor , dar nu conteaza ) si oricum voi reusi tot ce-mi propun , mi-am spus mai mult mie decat lui .
  Au mai trecut cateva momente , si totul devenea tot mai ciudat . Linistea asta ... era ... linistitoare .

-Stii ... incepu el . Si eu am avut o astfel de drama , spuse el zambind trist .
Cand am auzit asta , am ramas muta de uimire .


Capitolul 12

Dpdv.Marie:

Ma uitam uimita la persoana din dreapta mea . Ochii lui albastri spalaciti , erau acum tristi , de parca ar fi retrait acele momente , din amintirea lui .
  James privea in fata , la padurea ce se intindea pana la orizont . Mainile sale se sprijineau de genunchii pe care-i tinea ridicati la piept , iar capul ii era indreptat putin in jos .
  Parca nu-mi venea sa cred ca era el . Tot timpul am crezut ca e un nebun care vrea doar sa ucida .


- Era 1886 toamna . Julliette era fiica unui important om cu influente puternice in lumea de afaceri de atunci . Ce mai ! Era o bogatasa rasfatata ! spuse el zambind amar . Am crezut ca ma iubea ... am crezut ... prost ! spuse el inclestandu-si maxilarul . Eu eram doar un biet baiat prostut , orbit de iubire .
  El se opri pentru o clipa parca rememorand toata povestea .
 - Ce s-a intamplat ? am intrebat eu abia soptind .
El lua o gura de aer de parca pana acum si-ar fi tinut respiratia , si incepu sa rada intorcandu-si fata spre mine .
- M-a fraierit ! M-a dus de nas , jucandu-se cu mine . Apoi ... am aflat ca se va marita cu un bogatas . Si am fugit . Am fugi cat m-au tinut picioarele , plangand . La un moment dat , am cazut in genunchi , si dupa aceea am adormit pe pamant . M-am trezit cand noaptea deja invaluise padurea in care ma aflam .
Sunete se auzeau din tufisuri , iar eu m-am speriat gandindu-ma la cine stie ce animal . Am luat-o la sanatoasa , nestiind incotro . Apoi ... in fata mea aparu cea mai frumoasa femeie pe care o vazusem vreodata . Avea parul lung negru si ondulat . Ochii ii erau negri cu nuante rosiatice , iar pielea ii era extrem de alba . Spre deosebire de Julliette , care era blonda cu ochii albastri , acea ... fiinta din fata mea , mi se parea de zeci de ori mai frumoasa .
- Era un vampir , am spus eu ca o afirmatie .
- Mda ... te prinzi repede , spuse el zambind stramb . O chema Katherin . Ea mi-a promis nemurirea si invincibilitatea . Ea m-a transformat in ceea ce sunt acum . Insa ... eu ma indragostisem de ea . Stii ca , unii vampiri au puteri , nu ?
Eu am aprobat din cap .
 Ei bine , ea avea puterea de a-ti cunoaste sentimentele . Si-a dat seama ca ma indragostisem de ea , iar dupa ce m-a transformat , a plecat . M-a parasit si ea . M-a lasat singur cand aveam nevoie cel mai mult .
  Asa ca ... furios cum eram , m-am intors la Julliette . Eram orbit de putere si de furie . vroiam ... nu stiu exact ce vroiam . Cred ca vroiam doar pe cineva sa fie langa mine ... vroiam iubire .

   am dus si am rapit-o in timp ce dormea . Cand s-a trezit , s-a speriat groaznic . A inceput sa ma implore sa o las sa plece . Mi-am dat seama ca nici nu ma mai recunostea . Ii era frica de mine . Am incercat sa o fac sa inteleaga ce sunt , si ea parea ca ma recunoscu . Am rugat-o sa fuga cu mine si sa-i ofer si ei nemirirea , insa a refuzat . A spus ca asteapta un copil cu sotul ei si ca nu-l va parasi pentru mine . Bineinteles ca atunci m-am infuriat si  am vrut sa o transform obligat . Egoist fiind , o vroiam doar pentru mine . Stii ... ca sa transformi un om intr-un vampir , nu trebuie decat sa-i gusti putin din sange , iar veninul din colti va face toata treaba . Insa ... eu , fiind un nou-nascut , nu ma puteam abtine de la sange , asa ca am secatuit-o de tot . A murit in bratele mele , apoi i-am dat drumul pe pamanul rece . M-am uitat la ea si mi-am dat seama ca nu o iubeam . de fapt , nici nu stiu daca am iubit-o vreodata .
  De atunci , totul a luat o alta intorsatura . Fiind singur , m-am lasat prada instinctelor mele de vampir , omorand mai ales femei , pentru a ma razbuna .

A inceput sa rada dansu-si capul pe spate .
- Stii ... spuse el uitandu-se la mine . Tu esti singura persoana care stia asta . Si sper ca si ultima ! spuse el serios , privindu-ma fix in ochi . Apoi zambi , uitandu-se la buzele mele , si se ridica in picioare coborand de pe acoperis printr-un singur salt .

 El chiar e nebun ! mi-am spus . Adevarul e ca nu e chiar vina lui , .. dar asta nu e o scuza sa omoare atatia oameni doar de dragul de a omora .
  Povestea asta m-a facut sa-l privesc cu alti ochi . Nu credeam ca era si o cauza pentru care James se purta asa . Credeam ca e doar nebun si odata ce a devenit vampir , nebunia sa s-a amplificat .
  Sunt tare curioasa daca acea Katherine mai traieste , si ... de ce l-a lasat . Insa ... nu cred ca James va mai fi mult timp in viata pentru a afla .

  Am sarit si eu de pe acoperis dupa ceva timp si am intrat in casa . inauntru era doar Victoria .
- Unde sunt baietii ? am intrbat-o .
- Au plecat ! spuse ea simplu .
- Unde ? am intrebat-o din nou .
- James s-a dus dupa umana , iar Laurent ... probabil ca la familia Cullen sa-i avertizeze .
- Poftim ? De ce i-ar averiza ? intreb eu .
- Asta face parte din plan . daca ai fi fost si tu atenta , ai fi auzit ! spuse ea .
-Hmm.... biiine ! Atunci eu ... am sa ma duc sa vanez ceva , spun si ma indrept spre usa .
- Stai ! Vin si eu cu tine , spuse Victoria ridicandu-se de pe canapea .
- Ammm.... as vrea sa fiu singura un moment daca se poate , spun eu , sperand sa ma lase in pace .
- Bine ! spuse ea dandu-si chii peste cap si trantindu-se din nou pe canapea incepu sa-si pileasca unghiile .
Cel mai probabil si le ascutea , mi-am spus eu iesind pe usa .
  La orizont , soarele incepea sa rasara insa lumina era difuza din cauza norilor . Am mirosit in jurul meu si al luat-o la fuga printre copaci .
   Noua misiune : Salvarea Bellei 2 de James cel rau !


Capitolul 13.

Dpdv Autoare :

Marie alerga prin padurea deasa de parca viata ei ar depinde de asta . Insa ... pana la urma ... chiar asa era . Doar ea si Bella erau una si aceeasi persoana . A ajuns acasa la familia Cullen si a asteptat sa iasa Laurent ca sa nu o poata vedea .
  Astepta cateva minute cocotata intr-un copac din apropiere , pana ce il zari pe Laurent , apoi sari pana pe acoperisul casei  de unde ateriza exact in fata usii . Intra fara sa mai bata stiind ca toti din  casa deja au simtit-o .
  Carlisle si cu Esme  o asteptau  de cealalta parte a usii , astfel ca atunci cand Marie intra , dadu ochii cu ei .
- Bella e in pericol ! spuse ea direct .
- Stim ! spuse Carlisle . Laurent tocmai ...
- Nu ! Nu va luati dupa el !striga ea . Totul face parte din plan !
- Uite Isabella , stim ca tu ...
- Nu ! Lasati-ma sa va explic ! Totul e o capcana ! Stiu ca Edward crede ca il poate pacali pe James ca e cu Bella , dar el stie ca Bella e cu Alice si Jasper . Trebuie sa-l avertizati !
- Ce ? Dar ... Il voi suna imediat ! spuse Carlisle , hotarat , scotandu-si telefonul din buzunar si formand numarul lui Edward .
   Marie iesi numaidecat din casa si o lua spre aeroport . Trebuia sa ajunga acolo cat mai repede . Doar asta i s-a intamplat si ei , deci stia tot ce avea sa se intample .
 
   In avion , Marie isi dadu seama de ceva . Batranul ii spuse ca nu avea voie sa  schimbe viitorul celorlalti . Dar ... era viitorul ei ... intr-un fel . Caci daca Bella avea sa moara , ea nu ar mai exista . Probabil ca ar disparea ... cumva . Dar probabil ca Edward va ajunge la timp sa o salveze pe bella , astfel , ea nu ar fi trebuit sa intervina . Dar... daca Edward nu ar fi ajuns la timp ... ce ar trebui sa faca ea ?
   Isi scutura capul incercand sa alunge astfel de ganduri . " Va fi acolo ! " isi spuse , si isi indrepta atentia spre fereastra .
   Vocea copilotului anunta ca vor ajunge la sol in cateva minute . Isabella deja era agitata , astfel ca atunci cand avionul ateriza , ea fu prima care iesi . Ar fi putut chema un taxi dar se gandi ca daca va alerga , va ajunge mult mai repede .
   Dar unde trebuia sa ajunga ? " Of ! Memoria asta de murioare ! " isi spuse . Nu-si amintea locul unde ca aproape fiu ucisa . Se concentra putin , si parca incepu sa-si aminteasca ceva .
   
   (Marie pov )     "Era intuneric ... dar puteam vedea locul . Era .... un fel de sala ... cu multe oglinzi ... si ... un fel de cortina  ?
    Vocea mamei ... ma striga ? Ea era oare ? Stiu ca am inceput sa alerg spre o camaruta , care-mi era cunoscuta , iar cand am deschis usa ... nu era ea .... ci ... un fel de inregistrare . Apoi m-am itors speriata , si i-am vazut fata lui James .
   STIU !  "

- Stiu unde era . Vechea sala de balet . Da ! spuse Marie amintindu-si cu greu de zilele ei umane .
 O lua la fuga in acea directie  avand grija ca nimeni sa nu o observe , totusi .
     Minutele treceau , iar Marie se straduia sa ajunga la timp . In urma ei , ramanea o multime de praf si hartii care zburau . Probabil ca oamenii se gandeau ca era vreun fel de tornada .
 
   Cand in sfarsit Marie ajunse in fata salii , se opri . nu stia ce avea sa faca . Astepta ca edward sa apara in orice clipa , dar de inauntru nu se auzeau decat tipetele Bellei si lovituri , bucati de lemn si oase rupte .
 Isabella mai ca nu mai rezista . Mana ei era inclestata pe clanta , si nu vroia sa-i dea drumul .
     Pana la urma deschise usa , doar ca sa se asigure ca Edward nu va veni prea tarziu , si sa intervina , daca acesta intarzia .
     Cand Marie isi strecura capul prin usa intredeschisa exact la timp pentru a-l vedea pe James rupandu-i bellei puciorul in timp ce o filma .
  Atunci isi aduse aminte toata durerea prin care trecu si ... pur si simplu nu mai putu gandi coerent . Nu mai asteta sa vada daca Edward va veni sau nu , ci sari in fata Bellei , si-l arunca pe James in cea mai apropiata oglinda .
- Esti bine ? o intreba Marie pe Bella punandu-se in genunchi in fata ei mangaindu-i obrazul .
Bella isi ridica privirea plina de durere catre Isabella . Lacrimile ii siroiau pe toata fata , dar o putu recunoste si ii sopti :
- Marie ? Dar credeam ca tu .... incerca Bella sa spuna , dar Marie nu o lasa .
- Ssss.... vei fi bine ! Edward va veni imediat si vei fi in siguranta . Acum linistete-te si pastreaza-ti puterile , ii spuse Marie .
   Convorbirea dura mult mai rapid in realitate , insa James tot avu timp sa o ia pe Isabella prin surprindere , si o arunca si el intr-o oglinda .
- Tarfa ! striga el . Am crezut ca esti altfel ! Am vrut sa fii a mea ! Ai fi fost cea mai puternica ! Am fi condus lumea muritorilor impreuna . Dar Nuuuuu ! Tu esti prea miloasa cu .... oamenii , spuse el uitandu-se la Bella cu repulsie .
- Scarba ! ii striga si  Marie . Eu sunt prea miloasa ? Mai bine spus tu esti un monstru fara inima si scrupule . Nu-ti amintesti ca si tu erai asa ? Un om lipsit de aparare , mai fragil decat sticla .
   Ce vina au tori ca tu ai avut o soarta nenorocita , lipsita de iubire ? ii stiga Marie , in timp ce se ridica in picioare .
- Nu-i de mirare ca nici Juliette , si nici Katherine nu te-a vrut , continua Marie , zambind ironic .
- Tu sa taci ! Tipa James si sari nervos spre Marie , insa aceasta se feri .
- Esti un las ! Chinui doar fiinte lipsite de aparare , fiindca nu te poti pune cu cineva pe masura ta ! ii spuse din nou Marie .
- Marrr ... scoase James un marait si se repezi din nou la Marie , dar aceasta se feri din nou .
- Ce e James ? Te supara adevarul ? spuse marie din nou .
 Ce incerca ea sa faca era doar sa traga de timp , pana ce Edward va sosi . Si ca veni vorba ... intarzia cam mult . " Oare ce-l retine atat pe Edward ? Oare nu stie unde sa vina ? " se intreba Marie in timp ce se mai feri inca o data de atacul lui James .
   Acesta se opri pentru o secunda uitandu-se la Marie .  Chiar daca ii enerva la culme , si in acel moment dorea sa o omoare , nu putea nega ca il atragea . Partea malefica din ea , il facea sa o doreasca mai mult decat inainte .
  Poate era o dragoste bolnava . Poate nici nu o iubea cu adevarat , insa James nu avea sa o lase in viata doar pentru asta .
   Marie se uita la James asteptand urmatorul lui atac , si vazandu-l cum o privea si felul pervers in care ii zambea , pur si simplu ii provoca greata .
 - Ca venind vorba de lasi ! incepu James . Tu ce esti ? De ce nu ma infrunti ? Preferi sa joci murdar , si sa fugi . Hai ! Dovedeste-mi ca sunt un " monstru " , spuse James facand cu degetele , ghilimelele de rigoare .
Marie , nu s-ar fi dat inapoi daca ar fi sa il omoare pe James . Mai ales dupa toata suferinta pe care i-a produs-o . Insa deja era prea slabita pentru a mai lupta , plus ca nu mai mancase de ceva timp . O lupta ar fi epuizat-o de tot , si in niciun caz nu ar fi putut invinge .
- Hmm... spuse Marie ducandu-si mana la barba prefacandu-se ca se gandeste . Naaa , spuse apoi incruntandu-si nasul si dezaproband din cap . Lupta asta nu e a mea .
- Ce vrei sa spui ? intreba James incruntandu-se .
- Ca imediat ti-o vei lua pe cocoasa , asa cum meriti !Cel putin asa sper isi spuse Marie in gand uitandu-se sfidator la James .
- Si de la cine imi voi lua eu bataie ? spuse James incepand sa rada . De la tine ?
- Mmm.... nu chiar , spuse Marie .
- Atunci ? intreba James .
- Pai ...
- Edward iti va tabaci fundul pana vei cere indurare ! se auzi o voce intr-o parte a camerei .
Atat marie , cat si James se uitara intr-acolo , relizand ca Bella fusese cea care vorbise .
James incepu din nou sa randa , de data asta cu mai multa pofta .
- Nu , zau ? Si unde ar fi acum acel ... Edward Cullen pe care amandoua il adorati atat de mult ? intreba el uitandu-se la Marie .
Marie se uita speriata la el . " Cum de realizase ca ea era indragostita de Edward ? " se gandi .
- Ce ? Crezi ca nu mi-am dat seama ca si tu esti la fel de topita dupa ratatul ala , ca si umana asta proasta ? spuse james aratand spre Bella , care acum era mult mai interesanta de conversatie .
- Taci ! Nu stii despre ce vorbesti ! i-o reteza Marie .
- Oare ? spuse James . Oare nu el este iubirea pe care nu o poti avea ? Nu de el alergai prin padure cand te-am gasit ? intreba el din nou , zambind , acum ca i-a gasit Mariei punctul slab .
- Nu ! Nu ai dreptate ! Nu stii nimic ! ii striga Marie .
- Marie ! Nu fi proasta ! ii spuse James . Gandeste-te putin . Daca o omor pe umana , Edward va fi doar al tau . Mai ales ca va trece repede peste moartea ei , fiindca tu ii semeni atat de mult . Gandeste-te numai ! Nu va mai trebui sa suferi atat gandindu-te ca el o iubeste pe ea . Ar putea sa fie doar al tau .
 Marie parea ca se lasa inundata de promisiunile lui James , si acum parea nesigura . Ar putea face asta . Edward ar fi doar al ei . Gata cu suferinta , gata cu durerea .
    Se uita la James si apoi catre Bella . Parea ca deja luase o hotarare . James zambi si el , gandindu-se ca a reusit sa o corupa .
 

Dpdv Bella :

Eram pe podea , si tot corpul ma durea de aproape reuseam sa nu tip de durere si sa nu plang in hohote .
Ma uitam cand la Marie , cand la James .
   La inceput , cand am vazut-o pe Marie cu james , am crezut ca sunt impreuna . Apoi ... dupa ce James m-a pacalit , ea a venit sa ma salveze . Dar acum ....
   James i-a spus ca Edward va putea fi doar al ei . Ca nu va mai trebui sa-l imparta cu mine .
Era oare adevarat ? Ea l-a iubit pe Edward in tot acest timp ? L-a vrut doar pentru ea ? A vrut sa-l seduca ?
  Prin asta se referea cand mi-a spus ca vrea ceva ce nu poate avea  ?
Cum am putut fi atat de oarba ? Felul in care il privea , cu tristete si regret , si cum evita sa se uite la noi cand eram impreuna .... acum se leaga totul .
   Dar .... ma intreb doar de ce nu m-a omorat mai devreme ? Oare James i-a trezit instinctele animalice tocmai acum ?

    Priveam de la unul la celalalt rugand-o din priviri pe Marie , sa nu faca asta .
Dar ea deja era hotarata . Zambea malefic uitandu-se cand la mine , cand la James . Acesta parea sa nu ma mai observe . Parea ca o mananca din priviri pe Marie .
    Aceasta isi fixa privirea pe mine , si spuse cu voce tare :
- S-o facem !

Capitolul 14

Dpdv.Edward :

Inca mai conduceam alaturi de Emmet si Rosali , gandindu-ne ca il ducem in eroare pe James , cand telefonul meu a inceput sa sune . M-am uitat l-a apelant si desi nu ma asteptam la asta , era Carlisle .
- Alo , Carlisle ? Ce s-a intamplat ? intreb eu ingrijorat .
- Edward . Unde sunteti ?
- Ce ? Carlisle , ce ...
- Fii atent ! Marie a fost aici si ...
- Ce ? Marie a fost acolo ? Dupa tot ce a facut mai are tupeul sa ...
- Nu ! Asculta ! James ne-a pacalit . Ne-a intins o capcana ! Ne-a indus in eroare , cand de fapt stia de la bun inceput ce am incercat noi sa facem .
- Marie ti-a zis asta ?
- Da ! Ea ....
Dar nu mai apuca sa spuna nimic , ca un sunet se auzi de la telefonul meu . Cand m-am uitat , am vazut ca Alice ma suna .
- Carlisle , vorbim mai tarziu . Ma suna Alice !
I-am inchis tatei si i-am raspuns lui Alice :
- Alice , ce ....
- Edward ! Bella a disparut !
- Ce ? intreb eu speriat . Cum ai putut sa o pierzi ?
- Nu am pierdut-o . A...plecat !
- Cum ! Alice , ce Dumnezeu ...!!!!!!!!!!
- Edward ! se plase ea . Am avut o viziune . Era ea cu James in sala de balet . trebuie sa vii repede inapoi , ma auzi ?
- Da . Vin cat pot de repede ! am anuntat-o , inchizand .
Nu a mai fost nevoie sa mai spun ceva , ca Emmet deja mergea cu viteza in directia opusa deoarece auzise toata discutia . Acum ma rog doar ca Bella sa fie inca in viata .

   *****

Nici nu am mai asteptat ca masina sa ajunga pana la sala de balet . Inca de cand am intrat in Arizona , am coborat , incepand sa alerg . Era mai repede asa . In scurt timp ma aflam deja in fata salii de balet , asa ca am intrat fara sa ma asigur daca mai era cineva inauntru . Astfel ca atunci cand am intrat , primul lucru a fost sa ma feresc de greutatea ce venea spre mine . Insa , chiar si cu puterea mea de vampir , nu am fost destul de rapid sa ma feresc , iar acea greutate ma lovi din plin , facandu-ma sa cad pe spate .
   Cand m-am trezit , in bratele mele era chiar ... Marie ? Parea ca lovitura a afectat-o si acum are dureri , ceea ce este ciudat , deoarece vampirii nu simt durerea .
 Cand ea si-a ridicat ochii spre mine , arata ... speriata si a sarit ca si arsa din bratele mele , desi , in mod ciudat , s-a impiedicat si a cazut din nou .
Din spatele , ei , vocea lui James rasuna cu ecou :
- Tarfa ! Asta e ultima data cand mai am incredere in tine . Facu o pauza , dupa care continua : Iar acum ... sa ne ocupam de tine .
In acel moment am stiut ca vorbea despre Bella mea , asa ca am tasnit in picioare , iar intr-o fractiune de secunda ma aflam in camera . James , cu un ranjet intiparit pe fata , se apropia amenintator de Bella mea , in timp ce ea incerca sa se tarasca cat mai departe de el . In clipa aceea , nu am mai rezistat , si m-am napustit asupra lui .


Dpdv. Marie :

Dupa ce am aterizat prin ceea ce credeam ca era o usa , m-am izbit de un stalp de piatra . Numai ca acel stalp cazu cu tot cu mine .Impactul ma facu sa ma chircesc de durere , desi asta nu era normal pentru un vampir . Cand imi deschisesem ochii , prima data vazusem piepul si bratele puternice ce ma incolaceau . Stai putin . De cand stalpii au brate si piept ?
   Cand mi-am ridicat privirea , si  L-am vazut .... a fost ca si cum timpul s-ar fi oprit in loc . Doar ca acum eram perfect constienta si stiam ca nu e El  . El era mort , iar eu trebuia sa schimb asta . Stiam ca arata ca El , vorbea ca El , mirosea ca El , gandea si iubea ca El , dar nu era El . Nu era Edward al meu . Si asta ma facea sa ma doara tot corpul , amintindu-mi de slabiciunile mele .
   Imediat ce am tasnit din bratele lui , m-am prabusit la podea , lipsita de putere . Apoi , tot ce am mai vazut , a fost faptul ca Edward disparuse de langa mine . Nin nou . Ma abandonase din nou . Apoi , am lesinat cuprinsa de intunericul dureros al amintirilor care ma bantuiau .


   M-am trezit la auzul unui tipat de durere . Ochii mei se deschisera automat , dar corpul meu nu reactiona cum ma asteptam . In loc sa tasnesc in picioare intr-o minisecunda , mi-a trebuit ceva pana sa ma ridic de la podea , mai ales ca ma simteam ametita , iar capul imi bubuia de durere .
  Mi-am impleticit picioarele pana in camera de balet . Acum ca nu mai exista usa , am putut vedea totul chiar din prag .

  Bella era la podea , probabil inconstienta , iat James si Edward se izbeau dintr-un perete in celalalt .
Erau atat de rapizi , incat cu greu putem sa le mai zaresc miscarile .
   Acum Edward era imobilizat de catre James . Nu putea sa se elibereze , si stiam ca daca nu faceam ceva , si acest Edward va muri . Iar eu nu voi mai rezista inca o data pierderea lui .
  Asa ca ... inainte sa ma gandesc , am sarit in spatele lui James , si i-am sfasiat o bucata de gat , intratat incat sa-l elibereze pe Edward .
   Desigur ca eu nu mai aveam putere , dupa efortul depus , asa ca m-am prabusit la podea secatuita . Bineinteles ca James nu a murit din cauza zgarieturii mele , asa ca s-a intors spre mine pentru a se razbuna , dar chiar atunci , Edward il prinse si il arunca in alt perete .
       Am zambit amar gandindu-ma ca daca o vor mai tine mult  asa , vor darama sala dar inca nu ma puteam misca pentru a impiedica asta . In scurt timp , James se vindeca si reusi cumva sa-l darame pe edward , De data asta nu mai aveam cum sa-l ajut , iar sentimentul de slabiciune pe care il aveam , ma coplesea , facandu-ma sa plang . Desigur , lacrimile mele erau de sange , ceea ce ma slabea si mai mult . Inainte sa-mi trag sufletul , o bubuitura puternica se auzi pe acoperis , iar in urmatorul moment , toata familia lui Edward era prezenta .
   Imediat ce l-au prins pe James , au facut un fos si au inceput sa-l dezmembreze , aruncandu-i bucatile din corp in foc . Edward , imediat ce fusese eliberat , fugi direct la Bella .
   Credeam ca ma obisnuisem sa nu fiu eu cea mai importanta din viata lui , dar se pare ca durerea ce mi-o provoca era mult mai puternica , asa ca am lesinat . Din nou , m-am lasat cuprinsa de negrul abisului , rugandu-ma ca totul sa se sfarseasca cu mine .

 ****

Ochii au inceput sa-mi fluture cand rasele soarelui imi poposira pe chip . Mi-am deschis usor pleoapele si am vazut ca ma aflam int-o camera ... cunoscuta . Era camera lui Edward . Nu as putea uita asta niciodata . Aveam un sentiment de bine si de ceea ce in totdeauna crezusem ca era acasa . Mirosul Lui era peste tot in jurul meu . Un zambet imens mi se fixa pe chip , la gandul ca lor le pasa macar intratat incat sa nu ma lase acolo , sau sa ma arda si pe mine .
   Usa se deschise incet , iar capul negru plin de tepi al lui Alice se zari . Eu m-am ridicat pe jumatate pentru a ma uita mai bine la chipul ei . Nu era suparata pe mine si asta m-a facut sa rasuflu usurata .
- Buna ... Marie , spuse ea precauta .
- Alice , am raspuns eu .
- Cum te simti ? intreba ea ceva mai natural .
- Mai bine am spus eu .
- Toata lumea a fost foarte ingrijorata pentru tine . Nu stiam ce ai patit , pentru ca esti vampir si vampirii niciodata nu au slabiciuni . ce ti s-a intamplat ? spuse ea totul dintr-o singura suflare ( Nu ca ar avea nevoie sa resufle )
Nu prea vroiam sa vorbesc despre asta si pentru faptul ca nici eu nu stiam mai mult ca ea .
- Cum e Bella ? Se simte bine ? am intrebat-o incercand se deviez de la subiect .
Alice s-a prins , si nu m-a mai presat cu intrebari .
- E bine acum . E la spital cu mama ei si cu Edward , spuse ea uitandu-se la mine trista .
Probabil ca Bella i-a spus ceva .
- Aha . Bine , am spus eu si am dat sa ma ridic , in ciuda protestelor ei .
- Carlisle a spus ca trebuie sa ramai in pat . Inca esti slabita !
- Voi sta in pat , dar nu vreau sa va deranjez . Ma voi duce acasa , am spus eu . Ma voi odihni mai bine acolo .
Alice isi pleca ochii in jos , si daca nu as sti ca nu poate plange as fi pus pariu ca asta ar fi facut . Era trista si parca vedeam in ochii ei si un sentiment de vinovatie .
- Marie .... spuse el cand era sa ies pe usa .
- Da ? am intrebat-o eu .
- Esti suparata pe ...
- Nu ! am spus eu cu un suras .
- Bine . Pentru ca va trebui sa avem o discutie serioasa pe tema asta , spuse ea serioasa .
- Bineinteles , am spus eu zambind si dojenind-o .
Alice mi-a raspuns la zambet , iar eu am iesit pe usa , indreptandu-ma la casa careia nu simteam ca apartin .

Capitolul 15

- Bella , iubito esti bine ? am intrebat-o cand si-a deschis ochii . Eram la spital dupa toate cele intamplate . Ea eva cateva oase rupte ci niste vanatai de toata frumusetea . A trebuit sa inventam ceva eu si familia mea ca nimeni sa nu intre la banuieli despre ce ar fi putut sa se intample .
   James era acum mort , iar totul va intra in normalitate in scurt timp .
Ma uitam la frumoasa mea Bella , si ceva ciudat se intampla in mine . In loc de Bella , o vedeam pe Marie . Bine ,... nu in sensul propriu , ci la cel figurat . Parca semana cu ea intr-un mod mult prea ciudat . De fapt partca ma regasem in Marie . Poate si pentru faptul ca e vampir , la fel ca si mine .
    Nu stiu ce e cu mine . De ce ma gandesc asa la Marie , cand Bella , motivul existentei mele se afla in fata mea si ma priveste ?
   Bella . Cum de am reusit sa ma las putat de ganduri ? Si nu la orice , ci la o alta fata . Daca bella mi-ar auzi gandurile in acest moment , probabil ca s-ar supara foarte rau pe mine .
   Mi-am alungat gandurile , si m-am intors la realitate , uitandu-ma in ochii iubitei mele , si luand-o de mana , zambindu-i incurajator .
Priveam acei ochi ciocolatii ce odata ma faceau sa ma indragostesc si mai mult de ea , insa acum ma lasau reci . Ce era cu mine ? Gandurile imi tot zboara la lupta cu James si la Marie .

- Edward ? Edward , ma auzi ?
- Da , iubire , ce s-a intamoplat , ii raspund eu Bellei fiind atent la ea .
- La ce te gandeai ?
- Iar am intrat in postura de statuie , nu ? am intrebat-o zambind . Noi vampirii , avem des instinctul de a sta nemiscati . Aproape ca niste statui , iar asta o infiora pe Bella .
- Da , spuse ea rosind .
Ciudat . De obice faptul ca rosea o facea mai adorabila , acum roseata ei nu imi mai starnea nici un sentiment . Parca mi-ar fi placut mai mult daca ar fi fost alba , la fel ca ....Gata ! Revin la realitate , lasandu-mi gandurile despre ...
  Nu se poate sa-mi pierd iubirea fata de Bella . O ..o iubesc . Am sa o fac mereu . Sau cel putin incerc sa ma conving de asta .

- Deci ? intreba Bella .
- Pai ... ma gandeam la ce s-a intamplat , stii ? Lupta , si ...
- Si ? intreba ea nerabdatoare .
Cum sa-i spun ca ma gandeam la ... Marie ?
- Si , ma gandeam la cum ne-a pacalit Marie dandu-se drept partenera lui James , am indrugat eu .
- Ah ... spuse ea , si deven ea mai serioasa , plecandu-si capul .
- Ce e ? intreb eu stiind ca e ceva ce nu-mi spune
- Nimic , doar ca ... atunci , James a spus niste lucruri care ...
- Care ... ? o indemn eu sa continue .
- Care atunci aveau sens pentru mine .
- La ce te referi mai exact ?
- Ma refer la Marie , si felul in care se comporta ea mereu . Nu statea cu nimeni de vorba , desi parca mereu vroia asta cu exasperare , cand noi eram impreuna , se facea ca nu ne vede , ori pleca fara motiv , iar apoi  faza cun acel " lucru care il doreste de la mine dar nu il poate avea " .... nu se referea la viata mea . Adica ... nu cred .
- Atunci ? intreb eu .
- Cred ca se referea  la ...  , tacu nemaiputand continua .
- La ce ? Spune-mi te rog , o rugam eu .
- La ... TINE , spuse ea , fiind brusc preocupata de podea .
- La mine ? Nu inteleg , ce vrei sa spui ?
Parca eram aiurit , si nu intelegem sensul cuvintelor ei . Oare ... de asta ... Adica ea asta tot incerca ... sa faca cand ...
- James a spus lucrul asta de parca stia cu siguranta , iar Marie isi feri privirea , dar am observat ceva in ochii ei .
- dar ea ce a spus ?
- S-a uitat la mine , dar apoi a negat . Insa James a inceput sa rada si sa-i spuna ca pe el nu il poate pacali .
- Sigur nu era adevarat , spun eu , incercand sa o linstesc . Desi , in mod surprinzator , aveam un sentiment ciudat , de parca imina imi batea in piept .
   Ce m-a apucat ?
- Stiu , spuse ea resemnata , desi vedeam in ochii ei ca nu era asa . Pana la urma ea ne-a ajutat sa il omoram pe ... El , spuse ea .
- Da . Si ar trebui sa-i fim recunoscatori pentru asta , i-am reamintit eu .
Ea m-a aprobat dand din cap , iar eu i-am zambit cald .


   ~~~*~~~~*~~ Dupa ceva timp ~~*~~~~*~~~



 Marie POV :


Afara ploua . Lucru care se intampla foarte des in Forks . Deobicei acum stateam in fotoliul din biblioteca si citeam cate o care , dar terminasem deja toate cartile . Cine ar fi zis ca atunci cand esti vampir , poti citi atat de repede ?
   Dar acum stateam pe pervazul geamului sprijinindu-mi capul de fereastra , uitandu-ma la picaturile ce se loveau violent de geamul rece . Ma plictiseam ingrozitor , mai ales ca doamna Stephenie era plecata din oras la niste rude in vizita si nu dadea semne ca s-ar intoarce prea curand . Normal ca  doar are pe cine lasa in loc , nu ?

   Gandurile imi veneau in minte ca niste secvente ce alcatuiau un film . Filmul vietii mele  .
Eu si Edward , eu vampir , eu uitandu-ma la Bella , James , Edward , Bella si Edward , si din nou El .
  Parca era centrul universului meu . Toate gandurile gravitand in jurul Lui . Vocea lui , ochii , pielea rece si tare ca de piatra , ... dar astea fiind doar amintiri umane . Asa cum l-am cunoscut , asa cum l-am iubit eu prima oara . O simpla unama .

  Trecusera deja cateva zile poate zeci ? Nu prea mai tineam numaratoarea acum ca traiam vesnic . Bella se insanatosise si se reintoarse acasa de la spital . Insa nu stiu ce avea . Cu mine in special . Era rece cand vorbea cu sau despre mine , si am observat ca evita sa ma priveasca in ochi . Relatia cu Edward parca se racise si ea , iar El se comporta ciudat . Adica ... mai ciudat ca deobicei .
 De multe ori l-am surprins uitandu-se la mine , dar ferindu-si privirea cand ochii ni se intalneam .
Era o asa curiozitate in ochii lui , incat am avut senzatia ca inca ma banuieste de ceva . Parca s-ar astepta la orice de la mine . In schimb familia Cullen era foarte draguta cu mine . Ma imprietenisem chiar si cu Rosalie . Se pare ca motivul pentru care nu ma placea era doar faptul ca eu imi doream sa renunt la viata  si sa deviin nemuritor . Dar cand a auzit ca am fost transformata fara voia mea , a devenit mai agreabila .
   Si , da , a trebuit sa le spun de cine am fost transformata , insa nu le-am dat nume . In definitiv , putea fi orice vampir , si nu aveam de unde sa-l cunosc . Le-am redat doar o parte din ce se intamplase , restul inventand , pentru a nu le da prea mult de banuit .
   Si ca tot vorbim de banuiala . Ceva ciudat se intampla cu mine . Pe langa faptul ca inca de cand am " aterizat " aici , in trecut , puterile mele au slabit considerabil ,  am inceput sa dorm cel putin 2 ore pe zi , ceea ce este complet anormal la vampiri , astazi dimineata , cand m-am trezit si m-am uitat in oglinda , ochii mei devenisera violet . Ce se intampla cu mine ? Am crezut ca poate calatoria in timp ma afecta , insa acum ma si " schimba " in .... asta ?

 - Un ciocanit se auzi de jos , iar eu am zambit , ducandu-ma la usa . Stiam deja cine e , dar era bine ca inca mai erau politicosi si nu intrau direct .
   Am pasit pe varfuri , gandindu-ma la festinul ce urma .


Capitolul 16

Un ciocanit se auzi de jos , iar eu am zambit , ducandu-ma la usa . Stiam deja cine e , dar era bine ca inca mai erau politicosi si nu intrau direct .
   Am pasit pe varfuri , gandindu-ma la festinul ce urma .
Am ajuns in fata usii intr-o secunda si am apasat pe clanta , usa deschizandu-se cu un scartait . M-am gandit ca ar trebui sa repar asta .
 In fata mea se afla un cap negru plin de tepi . Alice .
-- Buna ! Spuse ea , zambindu-mi .
 Raspunzandu-I la zambet , am inaintat spre ea , inchizand usa in spatele meu .
-- Gata pt cina ? Intreba ea razand .
-- Sunt lihnita , spun eu chicotind .
-- Bine . Pt ca toti ceilalti ne asteapta , spuse ea , incepand sa alerge .
 Eu am prins-o din urma zambind . Credea ca ma poate invinge , sau ce ?
-- Vrei sa ne intrecem , deci ? Intreb eu zambind .
-- Nu …. Spuse Alice , dar imediat incepu sa alerge si mai repede . Vreau doar sa ajung prima , tipa ea din fata mea , razand .
  Am urmat-o si eu , lasand-o sa alerge in fata mea , totusi , sa o fac sa se simta mai bine .
   Cat timp alergam ,  ferindu-ma din calea copacilor , ma gandeam cat de bine imi era acum . Familia Cullen ma iubea , considerandu-ma ca si parte din familia lor , ba chiar mi-au propus sa ma mut la ei , insa eu am refuzat . Singurul lucru cu care nu ma puteam obisnui , era Edward . Sa-l vad tot timpul langa Bella 2 , ma facea sa fiu trista . Era ca si cum ceva ce mereu a fost al meu , acum nu ma mai recunoaste . M-a uitat .
  Asta era singurul lucru care nu puteam sa-l trec cu vederea . Nu puteam sa ma obisnuiesc cu el .

De aceea nici nu am vrut sa stau la familia Cullen . Nu as fi suportat sa-l vad pe Edward langa ea . M-ar fi durut prea tare .
Insa acum este … ok . Cred . Sau , cel putin incerc sa ma conving de asta .
  A trecut atat de mult timp de cand sunt aici , incat mai ca am uitat pentru ce ma aflu aici . Era cat pe ce sa-mi uit scopul pt care ma las chinuita zi de zi de El .
 Dar nu mai aveam mult . Peste cateva zile , totul avea sa se sfarseasca . Ziua Bellei – ziua mea – avea sa vina , iar toata catastrofa care ar fi trebuit sa aiba loc , si sa-l faca pe Edward sa o pareseasca – sa ma paraseasca - , nu va avea loc . Aveam sa schimb asta . Aveam sa imi duc misiunea la bun sfarsit , si totul va fi bine , si pentru Bella 2 , si pt mine . Stiam asta . Puteam sa-I simt  mirosul dulce invaluindu-ma intr-o inbratisare calduroasa . Puteam sa-I simt deja bratele reci inbratisandu-ma , iar vocea ca de clopotel alinandu-mi gandurile . Il aveam aproape . Aproape . Inca putin , si il puteam avea din nou . Inca putin si …
-- Marie ! Spuse o voce care ma scoate din transa .
 Alice era inca in fata mea , alergand si zambind .

- Marie , mai avem putin si ajungem , spuse ea . Nu pot sa cred ca te voi invinge , spuse ea chicotind .
- Oh , da ? Lasa ca mai vedem noi ! Spun eu zambind , si alergand si mai repede . Lasand-o pe Alice , la o distanta considerabila in urma mea .
   in scurt timp am ajuns in poeninta unde familia Cullen , ne astepta , asa ca m-am oprit in fata lor .

-
-Buna ! Salut eu .
- Buna ! Dar Alice unde este ? Intreaba Jasper .
- Oh , pai ….
 Dar tocmai atunci , ajunse si Alice , lasandu-se pe covorul verde de iarba
- Presupun ca aici e ! Spun eu amuzata .
- Nu mai rade ! Spune Alice de pe iarba . Daca as fi fost om , probabil ca as fi lesinat de la atata effort . Ca sa nu mai spunem de pantofii mei distrusi , se planse ea , iar toata lumea izbucni in ras .
-- Ce va radeti ? Intreba ea incruntandu-se .
- Nimic , nimic , ii spun eu ajuntand-o sa se ridice de jos . Nu era obosita , doar era vampir , dar ii placea sa se dea in spectacol .
- Si … deci ce vom vana ? Intreb eu uitandu-ma la toata familia . Erau cu totii , cu exceptia Bellei . Normal ! Ce ar putea face ea aici ?
- Pai vom vana cateva caprioare …
  La cuvantul “ caprioare “ , deja imi pierise pofta de mancare .
- Sau , pentru cei care vor ceva mai bun , niste pume , spuse Edward , vazand ca nu eram prea incantata de caprioare . Desi va trebui sa mergem mai mult  pana la munte .
- Oh … spun eu . Caprioarele sunt … ok ! Mint , gandindu-ma ca nu vreau sa ii deranjez .
  Dar atunci , cel mai neasteptat ;ucru se intampla . Edward incepu sa rada . Dar cu pofta nu asa , de ma facea si pe mine sa zambesc .
- Ok , ah ? Pe cine incerci sa  pacalesti ? Intreba el amuzat .
 Eu doar ridic din umeri vinovata .
- Putem sa ne impartim in 2 grupuri , propuse Carlisle . Unul care va ramane aici sa vanezecaprioare , iar celalalt sa mearga alaturi de bella la munte , dupa pume .

- Oh … dar chiar nu este nevoie , incerc eu sa protestez , insa Emmet intra in discutie .
- Slava Domnului ca ai propus asta Carlisle . De cand vroiam sa mai mananc si altceva in afara de caprioarele alea , care imi provoaca mai multa foame decat sa ma satur , spuse el .
- Mda … ma bag si eu , spue Rose , plictisita .
- Vin si eu , spuse Edward .
 Toti cei care veneau cu mine au venit langa mine . Eu asteptam sa vad cine mai merge . Ma asteptam ca Jasper sa ni se alature , dar el doar o tinea de mana pe Alice .
- Pai , noi restul vom ramane , spue Carlisle . Bafta la vanat ! Spuse el , in timp ce noi deja ne apucasem de alergat spre sud .
   Dupa ceva timp – in care eu ii urmaream fiecare miscare de-a lui Edward  - ne-am oprit . Padurea se rarise din ce in ce mai mult , insa copacii nu lipseau .  In schimb era zapada . Am zambit la asta . Imi aducea aminte de Craciunul petrecut cu mama acasa , in phoenix , desi acolo nu ningea niciodata . Apoi m-am gandit la Charlie , si la faptul ca trebuia sa petrecem Craciunul impreuna anul asta , sau … ma rog , acel an , in care …
Mi-am scuturat usor capul , incercand sa alung amintirile dureroase . Acum eram aici , si stiam ceaveam de facut .
  Am inspirat adanc mirosul proaspat al zapezii , dar si al animalelor ce misunao pe acolo . Pentru o clipa , am ramas asa , cu ochii inchisi , doar mirosind natura , cand un miros nefamiliar , dar totusi cunoscut imi invada narile . Asta trebuia sa fie puma mult ravnita , m-am gandit .
  Mi-am lasat simturile sa preia controlul corpului meu , trezindu-ma abia cand eram calare pe unanimal cu blana neagra , secatuit de sange


Am clipit de cateva ori la animalul lipsit de viata , apoi m-am ridicat in picioare . O miscare abia simtita mi-a atras atentia in partea drapta asa ca m-am uitat repede in acea directie .
Era doar Edward care se uita la mine amuzat cu mainile in san .
  M-am incruntat putin la amuzamentul sau , iar apoi m-am uitat la mine . Hainele mele erau … saspunem doar ca daca Alice ar fi aici , ar face un infarct ( bineinteles , asta daca ar fi fost om ) . Blugii erau rupti si franjurati – ultima moda , iar bluza patata de sange de credeai ca asa era culoarea materialului .
- Ce ? Spun eu ingamfata . De parca tu te-I descurca mai bine ! Spun eu .
- Nu cred asta ! Spune el lasandu-si mainile pe langa corp si apropiindu-se de mine . Stiu asta ! Spune el cand ajunge in fata mea .
- Da ?intreb eu cu tupeu .
- Da ! Spune el, fata sa apropiindu-se periculos de a mea .
- Sa te vad atunci , ii spun eu departandu-ma putin de fata lui .
- Cu placere , spune el , pastrandu-si in tot acest timp zambetul .
  Se intoarse si o lua la fuga , iar eu , bineinteles , ca l-am urmat .
  Imediat se opri , iar eu am multumit in gand ca eram la o anumita distanta de el , caci altfel m-as fi ciocnit de spatele lui .
 Capul lui se smunci spre spate , adulmecand ceva , apoi , o lua din nou la fuga spre dreapta . L-am urmat pastrand aceeasi distanta considerabila , iar cand l-am ajuns , el deja era in spinarea unui urs brun urias , care se agita , cat Edward avea coltii infipti in beregata acestuia .
 Am asteptat langa un copac , doar privind scena , desi gura imi lasa apa de pofta . Ma stapaneam cu fiecare fibra sa nu ma alatur la festin , insa reusind sa-mi pastrez calmul .

~~~~~~*~~~ Dupa putin timp ~~~*~~~~~
Si bineinteles ca pierdusem . Edward termina repede , avand hainele de un alb imaculat . Nici macar o picatura de sange , nici macar  un fir ne la locul lui la hainele sale .
- Deci … remiza ? Intreb eu zambind copilareste clipind des din pleoape .
-  Edward incepu sa rada , iar cu pofta .
- Esti asa de …
- De ? Intreb eu tinandu-mi mainile in poala si balansandu-mi picioarelele , avand in vedere castateam asezata pe o creanga .
- Amuzanta ! Spuse el privindu-ma in ochi .
 Acum si el se afla in fata mea pe creanga din fata , privindu-ma direct .
  Imi era teama . Zilele astea se comportase ciudat de … prieteneste ? Familial ? Apopiat ? de mine . Nu ma mai ignora , si nu se mai uita la mine cu rautate . Ba chiar din contra . Aveam impresia ca se comporta cu mine mai apropiat decat cu ceilalti membri ai familiei . Iar asta maingrozea . Era prea mult . Mai bine era ca inainte . Rece si indiferent , decat ca acum .
 Fara sa-mi dau seama , ma indragosteam de el . De acest Edward . Nu de imaginea lui , care ilreprezenta pe Edward al MEU .
  Fetele noastre parca fusesera atrase cumva una de cealalta ca 2 magneti , iar acum eram la 15 cm distanta unul fata de celalalt .
  Momentul pe care il asteptam de atata vreme …


Capitolul 17

Bella pov :
Momentul pe care il asteptam de atata vreme …
 Ochii lui aurii priveau direct in ai mei , iar timpul parca se apri . Edward era asa apropiat de mine, iar buzele lui aproape ca …
- Marie , Edward ! Unde sunteti ? Ne intrerupse o voce enervanta si binecunoscuta .
Atunci , amandoi ne-am dat seama ce era sa facem , si ne-am departat rapid , Edward coborand din copac .
- Ah … aici erati . Ce faceati aici porumbeilor ? Spuse vocea enervanta care nu-i apartinea nimanui altuia decat lui Emmet .
- Ce prostii vorbesti aciolo ? Intrebe Edward incruntat , insa nu mai astepta raspunsul , ca pleca rapid .
 Eu ma simteam asa de prost , incat am crezut ca nu mai pot sa ma mai uit la el vreodata . Imi era rusine de ce am  aproape lasat sa ne se intample . Pentru Dumnezeu , el are o iubita ! Care intamplator …e … o alta eu .
- Bella ! Ce faci acolo ? La ce te gandesti ? Striga Emmet .
- Ce ? Ah .. Nu … nimic … Eu doar … ma gandeam la … ceva , am incercat eu sa spun si am coborat din copac , luand-o la fuga inapoi in padure .
                  ~~*~~~~Dupa cateva saptamani ~~~~*~~
- Marie ! Marie ! Striga Alice disperata .
- Alice ! Ce s-a intamplat ? De ce esti asa agitata ?intreb eu alarmata .

- Marie ! Nu stii ce zi e astazi ? Intreba ea .
Am stat putin sa ma gandesc . Astazi era …
- Ziua Bellei ! Ma lumina ea .
Waw ! Am uitat pe propria-mi zi de nastere ! Ma mustruluiesc eu mental .
- Si … esti invitata la petrecerea surpriza pentru ziua ei de nastere ! Spuse aceasta foate entuziasmata .
- Hmm… waw ! Merci . Apreciez , spun neentuziasmata de ideea unei petreceri .
- Da . Deabia astept . Ma voi ocupa de muzica , lumanari , tort , cadouri vor aduce fiecare , si …
- Mda .. Am prins ideea , spun eu . Apropo , eu … trebuie sa plec , pentru ..
- I-ai cumpara Bellei un cadou ? Intreaba ea .
- Mda … cam asa ceva , spun eu plecand .
  Am inaintat spre inima padurii , acolo unde se afla casa mea . Am intrat repede inauntru si am inchis usa , ducandu-ma la etaj , si asezandu-ma la fereastra de la geamul meu .
Nu am mai putut sta la scoala mai mult de un minut , sa o ascult pe Alice . Nu e vina ei , doar ca .. Faptul ca mi-a adus aminte de ziua de azi , mi-a adus aminte de misiunea mea .
Astazi era ziua mult asteptata . Pentru asta m-am intors aici . Sa-mi schimb viata mea si pe a luiEdward .
Acum era momentul meu . Insa de ce ma simteam asa de rau ca parasesc lumea asta ?Nu conteaza . In curand nimic din toate astea nu vor mai conta , cand voi fi alaturi de Edward .
M-am ridicat de la ferastra si am iesit din nou in padure . Probabil ca tot astazi voi pleca , deci vatrebui sa-I las doamnei Stephenie un bilet de adio , dar mai intai , trebuie sa-I gasesc Bellei un cadou .

Sa aibe o amintire de la mine si sa nu ma uite prea curand , m-am gandit .

Dar intrebarea era , ce anume ? Ce mi-am dorit eu dintotdeauna ? Nu imi placea sa mi se faca cadouri la fel de mult cum ni-mi placea nici sa cumpar . Hmm .. Sa cumpar , sa cumpar … nu-mi plac cadourile scupe care costa ceva , dar … cred ca ceva mai personalizat va aprecia , la fel de mult ca si mine . Dar acum am o alta intrebare … ce anume ? Tin minte ca jake mi-a dat o bratara cu un lup sculptat din lemn , deci fara bratari . Poate un lantisor ? Da .. Un lantisor , iar eu ii voi face un pandantiv . Trebuie doar sa gasesc un material potrivit …
Asa mi-am petrecut toata dupa amiaza , in loc sa merg la scoala sau orice altceva .
           ~~~~*~~~~ La casa familiei Cullen ~~~*~~~~
Pana la urma am gasit ceva , si sper ca-i va placea .
Am intrat in casa , la timp , caci tocmai atunci Edward si Bella coborau de la etaj . Bella era uimitade toate decoratiunile pe care Alice le-a facut , si tori ii urau “ La multi ani” desi ea nu se bucura de aceasta urare . Considera ca nu trebuia sa-I sarbatorim o zi de care ea nu se mandreste .  Stiu ca ea spera sa devina un vampir , dar nu-I doresc sa aibe o viata ca a mea .
Dar in sfarsit ajunse in fata mea , iar eu i-am intins cutiuta de bijuterii . Nu era ambalata ceea ce nu putea provoca nimic rau .
- Oh .. . Marie , sincer , nu trebuia sa-mi cumperi nimic , spuse ea .

- Crede-ne , nimeni nu face exceptie ! Spuse Alice din spatele ei , doar sa o necajeasca pe bella . - Marie , va trebui sa te obisnuiesti cu , comportamentul Bellei la cadouri .

- Ma rog … pe jumatate . Inca nu am reusit sa invat sa fac lantisoare , asa ca am avut putin ajutor ,  spun eu zambind . - Stiu , spun eu , in timp ce toti ochii s-au indreptat spre mine . Adica … banuiesc , am incercateu sa o dreg . De aia , am preferat sa-ti fac eu cadoul .

Belle se incrunta de confuzie si deschise cutiuta . O expresie de uimire se intipari pe fata ei , si mi-am dat seama ca-I place . Intotdeauna imi placeau chestiile simple , deloc scumpe sau sofisticate .
- Ei Bella … ce parere ai ? Iti place sau nu ? Promit ca oricare ar fi raspunsul , nu am sa te mananc , am spus eu , incepand sa rad alaturi de ceilalti .
- E .. E frumos . Uimitor , spuse ea , uitandu-se la mine si zambind . Multumesc !
- N-ai pentru ce , ii spun zambind . Asa … deci unde este tortul ? intreb eu , intreptandu-ma spre masa de cadouri alaturi de care statea si tortul .


Capitolul 18

Marie POV :
Mi-am luat locul langa masa cu cadouri fiind atenta la tot ce se intampla in jur , si mai ales la Bella . In curand urma se deschida cadourile , iar eu trebuia sa impiedic asta .
- Asa , deci acum urmeaza … cadourile !!!! Spuse Alice foarte entuziasmata .
 Bella scoase un suspin pe care cu totii l-am auzit , si am zambit .
- Haide , Bella , nu mai fa mutra asta , pt ca stiu ca inauntrul tau abia astept sa desfaci cateva cadouri , spuse Alice , iar  mi-am inabusit cu mana un chicot . Cand mi-am ridicat privirea , am observat ca Edward se uita la mine , avand pe chip un zambet abia vizibil . Eu mi-am ferit privirea , indreptand-o spre podea .
“ – Daca ma mai uit la el mult , probabil ca-I voi sari in brate “ mi-am spus increuntandu-mi sprancenele “ Si nu am vrea sa facem o scena aici , nu ? “ vorbeam cu propria constiinta .
- Haide Bella , spuse Alice la fel de entuziasmata impingand-o spre masa de cadouri , adica spre mine .
-Si acum ce trebuia sa fac ? Cum sa o impiedic sa isi deschida cadourile ? Sa ma ofer sa-i deschid eu toate cadourile sa nu se taie in vre-o hartie de impachetat ? Ar fi absurd si Bella ar fi negat cu vehementa vreun ajutor de la altcineva , mai ales de la mine .
-Deci nu aveam altceva de facut decat sa astept si sa il opresc pe Jasper sa o atace pe Bella , banuiesc .
-Am privit in continuare cum Bella lua o cutiuta albastra , iar inima mea imi batea cu putere asteptand ca ea sa se taie , insa o voce ma deconcentra , facandu-ma sa ma uit uimita la cel care ma deconcentra .

- Bella … aaa… nu stiu daca ar trebui sa fac asta acum sau dupa ziua ta , insa chiar vreau sa vorbim ceva . Spuse Edward .
Eu , la fel ca si restul ne uitam ciudat la el . Acum si-a gasit ? Adica … e bine , fiindca Bella nu se va mai taia la deget , si … totul … va fi bine . Insa ultimele cuvinte , in loc sa ma bucure , dimpotriva . Ma faceam sa fiu trista . Insemna ca trebuia sa plec acasa si sa uit de ei , sa uit de tot . Si nici nu stiu daca il voi gasi pe Edward acolo unde ma voi intoarce .
- Bine , spuse bella . Banuiesc ca … tortura cadourilor mai poate astepta , spuse ea zambind putin ironic .
Edward se purta cu putina raceafa decat deobicei parca , ori mi se parea mie . Ii deschise usa Bellei lasand-o pe ea sa iasa prima , apoi o urma si el .
Usa se inchise , si toti se uitau la Alice sa afle vestile . Ea intelese , asa ca se concentra , si dintr-o data se afla in transa . Ochii ei priveau in gol , iar in urmatoarea secunda , reveni in prezent , avand o privire trista .
- Ce e ? Ce se va intampla ? O intreba Jasper .
Alice se uita la mine si-mi zambi  trist . Eu nu intelegeam , insa exact atunci am auzit masina Bellei plecand din fata casei , iar apoi , Edward intra pe usa din spate , pe unde si iesise . Era incrunta , si abatut in ganduri .
- Edward … spuse Esme , si atunci mi-am dat seama . E … o parasise . Dar de ce ? Care era motivul ? Jasper nu-si pierduse controlul …
Mi-am ridicat privirea , uitandu-ma la toata familia , care partea trista si se uita la Edward cerand explicatii probabil . Doar Alice inca se uita la mine . Ea stia de asta .  Vazuse in viziune .

Ma simteam ca o intrusa acolo , asa ca m-am scuzat , si am plecat pe usa din fata , urcandu-ma in masina si pornind pe urmele Bellei .
“ Cum a putut sa o paraseasca ? De ce ?  Poate chiar asta ne era menirea . Sa nu fim nicodata impreuna . Poate asta era destinul , indiferent ce ni se intampla “ , imi spuneam in gand in timp ce conduceam cu viteza .
La un moment data , i-am zarit masina Bellei parcata la marginea drumului , semn ca nu mai putea conduce . Am parcat in spatele ei si am coborat , mergand spre locul pasagerului , intrand in masina ei .
Plangea in hohote , asa ca am luat-o im brate , lasand-o sa-mi ude bluza cu lacrimi .
- Gata … Sss… incercam eu sa o linistesc , insa ea mai tare plangea  .
Am lasat-o sa se descarce inca cateva zeci de minute , apoi cand lacrimile i-au secat , am intrebat-o ce I s-a intamplat .
 ~~~~*~~~~
- … Apoi a spus ca sunt doar o fiinta umana slaba si ca il voi uita cu timpul , ca si-a dat seama ca asta nu va merge daca el e nemuritor …. Facu o pauza pentru cateva lacrimi care ii intrerupse povestea .
 - Dar nu i-ai spus sa te transforme ? Am intrebat-o .
- Ba da , dar stii ca el nu vrea sa nu-mi “ fure sufletul “ facu ea in aer ghilimelele .
-Ba stiu prea bine , am spus eu ganditoare . Haide ! Sa te ducem acasa , i-am spus eu . Haide ! Eu conduc ! i-am spus dandu-ma jos din masina , si luandu-I locul la volan .
-Dar tu pe urma cum vei mai ajunge acasa ? Intreba ea , iar eu am ridicat o sprinceana , la care ea intelese . Ah … puteri de vampir , am uitat , spuse incercand sa zambeasca slab si sa ridice din umeri .

Am demarat in viteza spre casa Bellei . Deja se facuse seara , asa ca am dus-o in camera ei , fara sa o vada Charlie care privea la Tv un meci de fotbal . Am carat-o pe Bella in brate pana la etaj , sa nu facem galagie , si am lasat-o pe pat . Lacrimile au inceput iar sa-I curga pe obrajii rosii de atata plans .
- Bella ! Am spus raspicat . Uita-te la mine ! Edward te iubeste si a facu asta crezand ca asa te protejeaza  . Asculta-ma te rog ! Totul va fi bine , iar tu si Edward veti fi din nou impreuna ! i-am spus eu .
- Cum asa ? Intreba ea cu vocea tremurand-a si neincrezatoare .
- Voi vorbi cu el , si voi clarifica situatia . Stiu ca ceva e in neregula aici . El te iubeste mai mult decat propria-i viata ! i-am spus eu simtind lacrimi in propria-mi voce .
- Serios ? intreba ea . Chiar crezi asta ?
- Nu ! Ea se uita la mine mirata . Stiu asta ! Am continuat vazand cum se relaxa . Ia si dormi putin . Eu ma intorc sa vorbesc cu el , ok ?
- Ok , spuse ea epuizata .
- Ai sa vezi ca maine totul va reveni la normal , am spus eu mangaind-o pe cap , si apoi sarind pe fereastra .
- Cerul se innora , iar picurii reci ce ma loveau in fata ca niste cristale de gheata , amenintau o furtuna . Vandul sufla contra mea , insa mi-am continuat alergatul pana ce m-am vazut in fata casei familiei Cullen . Ploua cu galeata , iar eu eram uda pana la piele cand am pasit pe treptele din fata usii .
- Am batut timid , insa nimeni nu deschise . Bravo ! Acum nu era nimeni acasa dupa ce am alergat pana aici , mi-am spus , dar am deschis usa usor , bagandu-mi doar capul . Parea ca nimeni nu e acasa , cand o melodie se auzi de la etaj . Cineva canta la pian , si aveam impresia ca stiam cine era .

Am intrat incet , si m-am indreptat spre locul de unde se auzea melodia . Ce m-a uimit a fost ca edward canta despre iubire , si nu despre despartie ( adica ceea ce se intamplase mai inainte ) .
Acum eram in pragul usii uitandu-ma la el , ascultand melodia superba . Cand a terminat , si-a intprs capul spre mine de parca ar fi stiut ca eram acolo in tot acest timp .
- Oh , scuze . Usa era deschisa si … incercam eu sa ma scuz .
- E in regula . Nu trebuie sa te scuzi , spuse el privindu-ma bland .
- Unde sunt ceilalti ? am intrebat uitandu-ma oriunde numai in ochii lui nu .
- Aveam nevoie de putin timp pentru mine , asa ca au plecat la vanatoare , raspunse el fixandu-ma cu privirea .
- Oh … pai , ar trebui sa … am inceput sa spun aratand spre usa din spate … te las singur , am sfarsit eu .
- Nu ! Spuse el repede . Nu pleca . Vino . Stai jos , spuse el aratand spre bancheta de la pian pe care statea si el .
- Nu stiu … eu am venit sa vorbim despre ce s-a intamplat azi , am inceput sa zic .
- Si eu vreau sa vorbim … despre ce s-a intamplat azi , mi-a spus el batand cu mana locul de langa el invitandu-ma sa ma asez .

Capitolul 19

Dpdv Autor :

  Marie lua un loc langa Edward uitandu-se la el precauta . Nu stia ce sa mai creada sau sa mai faca . Era de-a dreptul bulversata de toata situatia si nu stia cum sa o rezolve . Aparitia ei in trecut , a facut sa schimbe lucrurie , exact ceea ce batranelul ii spusese sa nu faca .
  Insa situatia era prea grea pentru ea . Mai ales ca se gandea la inevitabil .
- Marie … cand te-am vazut prima data … incepu Edward insa ea il opri .
- Uite ! Cred ca stiu ce vrei sa-mi spui si te rog sa nu o spui . Pentru ca asta ar schimba lucrurile foarte rau si aici nu ma refer doar la tine sau Bella sau mine , sau familia ta . E vorba despre intreaga omenire care practic atarna de un fir de ata care si asa e foarte subtire . Iar daca ceva se schimba , totul va duce la un haos total , si eu am sa-mi pierd cea mai importanta persoana … a doua oara si nu vreau asta ! Spuse Marie atat de repede , incat nu lua nici macar o gura de aer .
-  Ce ? Spuse Edward confuz de monologul Mariei . Uite ! Lasa-ma sa-ti spun ce am de spus , iar apoi poti face ce vrei , spuse el , calm , luand o gura mare de aer , inainte de a incepe .
  Marie era foarte speriata la gandul ca Edward ar parasi-o pe Bella tocmai acum , cand de fapt nimic rau nu se intamplase cu Bella . Si chiar de s-ar fi intamplat , ea ar fi aparat-o , ar fi salvat-o , ca Edward sa nu o paraseasca crezand ca asa o va tine departe de rele .
Se gandea numai la cum avea el sa-si termine propozitia : “ Marie , cand te-am vazut prima data , am stiut ca o pun pe Bella in pericol doar prin simpla mea prezenta , si de aceea am hotarat sa ma mut in Alaska cu familia mea . “

Insa ce spuse Edward , o lua prin surprindere chiar si pe ea .
- Marie … cred ca m-am indragostit de tine ! Spuse el scurt .
Ea casca ochii la el , suprinsa ramanand fara grai .

Dpdv Marie :

  S-a indragostit de mine ? De mine ? Cum e posibil ? Adica asta ar fi fost tot ce mi-as fi dorit cand am ajuns aici , insa lucrurile s-au mai schimbat intre timp . Bella .. Ea e om si il iubeste , si stiu ca si Edward o iubeste pentru ca si pe mine m-a iubit cand eram in viata si si-a dat si viata lui nemuritoare pt mine . Dar , acum ?
  Cum poate sa ma iubeasca cand o are pe Bella ?
  Nu inteleg ! Adica mi-as fi dorit sa fiu cu Edward mai mult decat orice pe lume , doar ca … nu simt ca el este al meu . Niciodata acest Edward nu va fi al meu .
- Marie ? Spuse Edward . Ce n-as da sa pot sti la ce te gandesti ! spuse el trist .
- Edward , eu … nu pot …
- E in regula . Nu ma astept sa ma iubesti dintr-o data . Ai nevoie de timp , spuse el .
- Nu e vorba de timp Edward . Eu te iubesc ! De cand te-am vazut prima data ( si aici nu minteam ) . Doar ca nu pot … fi cu tine , am terminat abia pronuntand cuvintele .
- De ce ? spuse el trist .
Insa eu am schimbat subiectul :
- Cu Bella cum ramane ? De ea ai uitat deja ? Parca o iubeai ! i-am spus de parca chiar eu as fi fost in pielea ei . Si ciudat era ca eu chiar am fost , si stiu cum e .

- Ma voi desparti de ea . Va intelege . E om si va uita odata cu trecerea anilor , spuse el .
- Nu ! Nu o va face si stii prea bine asta . Ea te iubeste si o va face mereu . Ii vei distruge viata , Edward ! Am tipat eu la el .
- Imi pare rau pentru asta , insa nu sunt obligat sa stau ce ea daca iubesc pe altcineva , spuse si el suparat pe acelasi ton rastit .
-  Edward … tu nu intelegi ! Eu nu pot fi cu tine ! Am spus clar aratand spre el . Nu se va intampla asta niciodata !
- De ce nu ? Spune-mi un motiv ! Spuse el .
- Nu-i pot face asta Bellai , nu-i pot face asta lumii , nu-i pot face asta …LUI , am spus punandu-mi mana in dreptul inimii .
- Despre ce vorbesti ? Ce legatura are lumea cu noi si cine este acest “ El “ ? Parca ai spus ca ma iubesti ! Cateodata am impresia ca ascunzi unele lucruri , Marie , spuse Edward .
- Nu intelegi , si nici nu-ti pot spune ! Am spus furioasa . El ! El … e sufletul meu . Pe el il iubesc ! Nu sunt indragostita cu adevarat de tine , ci de ceea ce pari , pentru ca va asemanati , si eu trebuie sa-l salvez pe EL . De aceea nu pot fi cu tine . Si va trebui sa plec cat de curand .
- Voi veni cu tine ! Spuse el . Nu conteaza daca ma iubesti  doar fiindca ma aseman lui . Am sa accept tot doar daca ma vei iubi , spuse el aproape implorator .
- Imi pare rau Edward … am spus trista . Asta nu se va intampla ! Insa daca ma iubesti , ma vei lasa sa plec si te vei intoarce la Bella , am spus trista .

- Nu intelegi ca nu o mai plac ? Spuse el rastit . Si chiar daca imi refuzi iubirea , relatia tot nu va merge , spuse el .
- Ba da ! Va merge , cum a mers si pana acum , am spus eu .
- Nu intelegi Marie , spuse el pe un ton aproape plangacios . Ea e om . Va imbatrani si va muri la un moment dat . O voi pierde , spuse el , cu fata indurerata .
- Asta nu e un motiv . Stii … intotdeuna exista solutii , am spus eu calma . O poti transforma si pe ea , sa aveti viata vesnica .
- Nu pot sa fac asta ! Nu-i pot condamna sufletul ! Ea e … prea buna , ar fi mai fericita in rai decat o eternitate pe Pamant . Nu pot sa o oblig sa fie cu mine toata eternitatea , spuse el .
- Dar te-ai gandit la ce vrea ea ? Te-ai gandit macar o clipa la cum se va simti ea ? Te iubeste ! Ar face orice pentru tine . Chiar … chiar si sa moara , am spus pe un glas meditativ .
- Nu vorbi prostii , Marie , nu ma iubeste chiar asa de mult , spuse el . Dupa ce ai aparut tu , lucrurile au inceput sa se raceasca intre noi . Seara abia daca ne mai vorbim , iar daca nu a-ti fi voi la scoala , nu cred ca am mai sta impreuna . Plus ca a inceput sa umble cu javra aia de Jacob Black care mai nou e varcolac , insa nu a avut curajul sa-i spuna si Bellei , spuse el cu un zambet ironic si trist pe fata .
- Vezi ? Tii la ea fara sa-ti dai seama . Si ma iubesti pentru ca … sunt ca ea , am spus eu fara sa ma gandesc .
- Poftim ? Intreba ea cofuz .
- Adica … semanam destul de mult la comportament si topate alea , si de aceea cred ca inca esti confuz cu toate astea .

- Dar … incerca el sa spuna .
- Edward , asculta-ti inima . Chiar vrei sa o parasesti pe Bella ? Dupa toate lucrurile prin care a-ti trecut impreuna ? Gandeste-te la asta ! I-am spus si m-am ridicat sa plec , insa el ma prinse de mana .
  M-am uitat in jos la ochii lui , implorandu-l din priviri sa-mi de-a drumul .
- Vreau sa-ti mai spun doar ca … insa nu apuca sa-mi spuna ca usa de la intrare se deschise , lovandu-se vilent de perete .
 Amandoi am coborat scarile cu viteza sa avem o mare surpriza !
  In fata noastra statea chiar … Victoria , si avea si un ostatic . Pe Bella care abia se mai tinea pe picioare si era foarte speriata .
- Ei , copilasi , ce bine-mi pare sa va vad aici , adunati ! Spuse ea zambind in bataie de joc . Vezi ? Ti-am spus eu ca aveau de gand sa plece impreuna iar tu ai fi ramas de fraiera , ii spuse Bellei care tremura violent , scuturand-o putin de mana de care o tinea .
Amandoi ne uitam ingrijorati unul la celalalt , iar apoi la bella care se uita la noi cu lacrimi in ochi , insa nu de
frica , ci de furie !

  Capitolul 20

Marie POV :
Ma uitam la Edward ingrozita , iar el se uita la mine la fel .
- Ce facem ? Intreb calm , insa inauntrul meu totul se prabusea .
-Trebuie sa o salvam , spuse Edward , incruntandu-se , semn ca se gandea la ceva .
- Dar … familia ta …
- Se intorc abia maine , spuse el .
 Stateam si ne uitam unul la celalalt , prea ingroziti ca sa stim ce sa facem . De cand Victoria , plecase cu Bella ostatica , ne ameninta ca daca o urmatim , o va transforma pe Bella . Nu am putut risca . Am ramas pe loc , gandindu-ne la solutii , insa pana acum , nimic bun .
- Edward … eu nu mai pot sta aici , am spus , iesind repede pe usa . Am alergat , si am alergat , fiind sigura ce el nu ma va urma . Pana la urma , am ajuns la tarmul marii  , prabusindu-ma jos . Obosisem de atata alergat , iar lacrimile de sange ma impiedicau sa mai vad ceva .
Eram epuizata , si norii gri amenintau o furtuna .
Cand picaturile reci de ploaie au inceput sa cada , iar vantul rece mi le arunca cu putere in fata , m-am ridicat de jos . Trebuia sa o salvez pe Bella . Trebuia sa ma salvez pe mine . Deodata , toate vietile parca erau puse in carca mea , avand datoria de a le salva .
Vantul isi schimba directia si un miros cunoscut ajunse la mine .
- Bella ! Am spus mai mult ca o soapta .

Am luat-o la fuga in directia mirosului binecunoscut , pana am ajuns pe un munte . Ploaia ma udase deja pana la piele , dar cui ii mai pasa ?Am vazut  o cabana micuta ce  parea pustie , pana cand am auzit inima care batea frenetic din interior .
Am mers incet , si precauta , spre cabana , uitandu-ma pe geam . Am vazut-o pe Bella legata fedeles si cu o banda adeziva peste gura pentru a nu tipa , aproape inghetand de frig . Ochii ei erau aproape inchisi , aratand foarte obositi .
Am intrat rapid in cabana , ajungand intr-o secunda la ea si dezlegand-o .
Ochii ei s-au facut numai putin mai mari la vederea mea , si m-a intrebat cu dintii clantanind de frig :
- Marie ? Ce cauti tu aici ?
- Doar nu credeai toate prostiile care ti le-a spus Victoria , nu ? O intreb eu razand amar , si gandindu-ma ca ea spusese totusi in mica parte adevarul . Haide sa te scoatem de aici , i-am spus luand-o in brate , in stilul miresei .
- Nu asa de repede ! Spuse o voce din spatele meu , facandu-ma sa intepenesc . Lasa fata jos , spuse Victoria , iar eu am facut intocmai .
- Waw ! Ma gandeam eu ca o vulpe nu fuge prea departe de vanatul ei , am spus eu .
- Stii … era chiar previzibil faptul ca ai sa apari . Vina si constiinta nu te lasau sa-ti traiesti eternitatea ? Intreba ea , zambind rautacios .
- Nu ca ar fi treaba ta , dar e un lucru pe care tu nu ai sa-l cunosti niciodata . Se numeste prietenie ! Am spus eu nervoasa .
- Mda … cum zici tu . Si acum , ce ? Ai venit sa salvezi fata , dar pe tine cine te va salva ? Intreba ea .

- Ce te face sa crezi ca am nevoie de ajutor ? Am intrebat-o eu .
- Oh … haide , doar nu ma crezi asa de idioata . Te-am observat de ceva vreme . Multe lucruri sunt ciudate la tine , dar cel mai ciudat este ca nu esti la fel de puternica ca toti ceilalti . Si pe deasupra mai esti si naiva . Credeai ca poti veni aici singura si sa ma invingi ? Ha ! Ma bufneaste rasul , spuse ea in batjocura .
- Ei bine , poate nu sunt la fel de puternica , ca tine , insa iti pot tine piept , am spus , avântandu-ma spre ea , insa aceasta s-a ferit , apucandu-ma de un brat si trantind-ma la pamant .
- Asta e tot ce poti ? spuse ea ironica .
Eu m-am ridicat de la sol , sarind in sus spre ea , insa si de aceasta data ma dobori . Partea cea mai rea era insa ca durerea incepea sa se implanteze in corpul meu , fiind incapabila sa ma misc mai repede .
O ultima lovitura ma dobora la pamant incapabila sa ma ridic .
O priveam cu durere in ochi pe bella care era pe jumatate lesinata la podea , apoi pe Victoria , care se apropia de ea . Cu o ultima suflare , am strugat :
- NUU!!!
Insa era prea tarziu . Victoria o muscase de mana pe Bella , apoi se ridica in picioare , indreptandu-se spre mine .
- Vad ca esti nerabdaroare sa-ti afli sfarsitul , spuse ea ingenunchind langa mine .
Se apleca spre gatul meu , si imi perfora pielea cu coltii ei . Stiam ca avea sa-mi sfasie gatul , insa , deodata , un zgomot mare de auzi dinspre usa .
I-am putut distinge pe cei 7 vampiri care s-au napustit asupra Victoriei , luata prin surprindere .

Edward a  alunecat rapid langa Bella , verificandu-i rana . I-a cerut ajutorul lui Carlisle , insa acesta a spus ca a fost infectata , si ca veninul deja incepea sa-si faca efectul .
Atunci a venit la mine ingenunchiind , si luandu-ma de mana .
- Marie ? Spuse el , in vocea lui distingandu-se clar groaza .
M-am uitat la el si am zambit amar .
- Edward , lasa-ma pe mine . Dute la Bella . Are mai multa nevoie de ajutorul tau decat mine , am spus aproape soptit .
- Ce ? Nu ! Nu se mai poate face nimic , spuse el . A fost muscata …
- Asculta-ma ! O mai poti salva , i-am spus .
- Dar … cum ?
- Trebuie sa-I scoti veninul , am spus abia vorbind . Te vei descurca , stiu asta , i-am spus strangandu-l de mana .
El aproba din cap si se duse langa Bella , facand intocmai ce ii spusesem .
Vedearea mi se incetosa din ce in ce mai tare si stiam ca asta imi era sfarsitul . Speram doar , ca acolo , unde ma voi duce , sa-l intalnesc pe Edward , si sa-I spun cat de mult il iubesc .
Inainte sa intru in intuneric , am auzit o voce ingrozita strigand :
-Marie , nu !!!!
Dupa care , nu am mai stiut de mine .


Epilog

Marie POV :

Ultimul sunet pe care l-am auzit era strigat de Alice . Eram sigura de asta . Probabil avusese o viziune despre ce avea sa mi se intample .
Am cazut in acel negru care parea atat de familiar , pana cand am reusit sa-mi deschid ochii . Acum imi era foarte frig . Ceva ciudat pentru un vampir , insa ceea ce m-a speriat era locul in care ma aflam . Practic pluteam printre particulele de nisip rosu , si dintr-o data am inceput sa ma invart , de parca cineva scosese dopul de la cada , iar acum urma sa ajung intr-o altfel de dimensiune .
Insa calatoria mea nu avea sa se incheie aici . Presimteam asta .
 Ajunsesem intr-un fel de padurice acum . Doar ca nimic din ce vedeam nu parea legat de normalitate . Totul avea nuante de negru , mov si rosu . Nicio culoare un plus sau in minus . Mergeam printre copaci cautand ceva familiar , de parca o forta necunoscuta ma atragea . Am ajuns intr-un fel de poenita cand l-am vazut . Era El . Zeul meu , iubitul meu , viata mea . Era chiar in fata mea , zambindu-mi strengarese , asa cum stia ca imi place . M-am apropiat de el usor , facand un pas in directia lui , insa el parea ca se indeparteaza . Desi eu il vedeam ca statea nemiscat , el se indeparta , ca o imagine holografica .
Am inceput sa alerg dupa el si sa-l strig , desi , din gura mea nu iesea nici un sunet . Insa era prea tarziu . In cateva clipe deja disparu .
Am cazut in genunchi , si am inceput sa plang , insa de aceasta data cu lacrimi adevarate , cristaline ca apa .

M-am uitat la propriile-mi maini si am observat ca aveam sange pe ele . Nu era al meu . Stiam asta . Mi-am ridicat capul si am privit in jur . L-am vazut din nou pe Edward , mai aproape de aceasta data . Era si el murdar de sange,  mai ales pe la gura . In spatele lui erau  intinse cateva persoane , care , credeam eu , erau deja moarte , deoarece si ele erau acoperite cu sange .
Asteptam sa ma loveasca sentimentul de frica , insa , in schimb , un fel de placere ma invalui la vederea sangelui . M-am ridicat in picioare si , de data asta mai hotarata , am pasit apasat spre Edward , pana am ajuns in fata lui , la doar cativa centimetri . Am zambit satisfacuta la reusita mea , si mi-am ridicat mainile sa-l cuprind in brate , insa el se prefacu in praf . Bratele mele apucara doar aerul . M-am uitat buimacita in jur , in cautarea lui , insa acum eram din nou singura si era intuneric . Eram putin panicata ca nu puteam vedea nimic , pana cand o lumina puternica se aprinse deasupra mea . Mi-am ridicat mainile sa-mi acopar ochii de lumina puternica . Nu ma simteam in largul meu , deoarece aveam sentimentul ca sunt privita .
Am incercat sa strig , sa cer ajutor , sau macar sa intreb daca era cineva acolo . Deodata , totul se lumina in jur , si ma aflam in vechea noastra poenita . Cea in care m-a adus Edward . Si vorbind de el , acesta se afla asezat pe iarba , sprijinindu-si mainile de genunchi , uitandu-se in jos , meditand .
- Edward ? Am reusit eu sa spun , iar el se ridica in picioare fara sa ma priveasca .
Inca se uita in jos , cu o privire trista . Apoi , isi ridica capul si ma privi direct in ochi .
- Daca vrei sa te intorci , va trebui sa platesti un pret foarte scump , spuse el cu vocea trista .
- Orice ! Am spus eu . Doar sa fiu cu tine .

El zambi amar , parca in batjocura , si-mi spuse :
- Intotdeauna ai fost incapatanata . Insa asta e singurul pret , spuse el .
- Ce ? Intreb panicata . Nu … Nu-mi poti face asta ! O eternitate singura ….
- Defapt , iti vei recapata umanitatea . Asta iti era destinul . Sa redevii umana . De ce crezi ca puteai plange , chiar si cu lacrimi de sange ? De ce crezi ca erai asa de slaba ? Si erai asa rationala pentru un nou-nascut ? Nu ti-ai dat seama ca incepeai sa te schimbi la loc in om ? Spuse el , de parca asta era ceva evident .
- Nu conteaza ! Am spus eu hotarata . Decat sa ma duc inapoi , chiar si umana , si sa nu te am , atunci nu mai vreau sa ma intorc deloc . Deci , refuz pretul ce trebuie sa-l platesc ! Spun tare .
-    Bella ….. Spuse Edward parca obosit .
- Am hotarat ! Am spus intorcandu-ma cu spatele la el .

    Atunci , lumina disparu din nou , iar pamantul imi fugi de sub picioare , cazand undeva in neant .
Asta imi era sfarsitul ? Sa plutesc in abis tot restul existentei mele ? Ma intrebam inchizamdu-mi ochii stransi , oprind lacrimile , lasandu-ma la voia … oricui imi facea asta .
Apoi , dintr-o data , m-am trantit de ceva dur , insa nici o durere nu mi-a strapuns corpul . Cu frica , mi-am deschis ochii si am vazut verde . Din nou verde . Padure .
Senzatia de deja-vu plutea in capul meu , cand m-am ridicat .

Era asta lumea reala ?Nu era posibil . Am refuzat sa platesc pretul . Ar fi trebuit sa plutesc inca in … abisul acela fata sfarsit . Insa eu ma aflam aici . Intr-o padure . Mult prea cunoscuta , desi atat de diferita .
Am privit in jur , si un miros dulce , ma ademeni spre semenii mei . Da ! Inca eram vampir , si ma simteam mai puternica ca niciodata .
 Am alergat la ceea ce speram eu ca sunt .
M-am oprit in fata unei case imense . Am pasit sfioasa , rugandu-ma sa fie cine speram eu , si sa nu fiu din nou in vreo dimensiune paralela .
Am ciocanit la usa , si am asteptat .
  Usa s-a deschis intr-un tarziu , si Carlisle iesi in fata mea . Daca mai aveam inima , probabil ca acum batea ca nebuna .
El se uita la mine … mirat ? Speriat ? Stupefiat ? Socat ? Nu putem spune .
Si imi era atat de frica ca nu ma va recunoaste , pana cand …
- Hei , Carlisle , cine e la usa … spuse Emmett venind langa Carlisle , dar ramanand si el la fel de blocat la vederea mea .
Aveam impresia ca au ramas blocati , pana ce Carlisle , rasufla zgomotos , si spuse :
- Bella ?
 Cel mai minunat cuvant pe care l-am auzit de la cineva in toata viata mea .
Am zambit imediat ce mi-am auzit numele , iar in scurt timp , toata familia se afla la usa , privindu-ma .
Ah ! Ce ti-ar fi si cu auzul vampirilor astora !

- Bella ? Chiar tu esti ? Ma intreba Alice .
Eu am dat din cap aprobator , iar ea mi-a sarit in brate .
- Doamne Bella , am crezut ca ai murit ! Am crezut ca nu te voi mai vedea niciodata ! Spuse ea ingrijorata .
Iar atunci mi-am adus aminte .
- Edward ? Am spus aproape implorator rugandu-ma sa nu se fi intamplat deja .
- E bine . Inca nu a aflat de moartea ta . E in Alaska la familia Denali . Va veni imediat ce-l anunt , spuse Alice “zburand” in casa , inainte sa mai spun eu ceva .
- Dar … cum ? Intreba si Carlisle .
- E o poveste luuuunga , am spus eu intrand in casa .
  Nu aveam idee cum de am ajuns aici , si nu stiam nici ce era locul asta , dar ma rugam ca totul sa fie adevarat , si nu doar o imaginatie de-a mea . Eram adancita in gandurile mele , cand am auzit o masina parcand in fata casei .
Alice iesi in fuga afara , iar cand i-am auzit vocea catifelata , parca totate grijile mele prostesti disparura intr-o clipa . Ce daca asta nu era realitatea ? Cui ii pasa , atata timp cat il aveam pe el ?
M-am ridicat in picioare cand am auzit vocile celor doi apropiindu-se .
Pana la urma usa s-a deschis …
- Alice , imi spui si mie ce era asa de urgent …. Insa propozitia lui Edward a ramas in aer cand a dat cu ochii de mine .

Trecusera deja cateva minute , sau poate ore de cand ne priveam , si niciunul nu scosese vreuncuvant .
- Iti vine sa crezi ? E chiar Bella ! Bella noastra ! Spuse Alice in incercarea de a ne atrage atentia , insa toti ceilalti au luat-o pe sus iesind afara .
- Hei stati ! Striga ea . Vreau sa vad ! Spuse ea zbatandu-se din bratele celorlalti .
Dupa inca cateva minute , Edward a facut un pas spre mine . Ochii mei s-au marit de surpriza .
- Bella ? intreaba el sovaielnic . Chiar tu esti ? Spuse asteptand sa-i raspund .
Am dat din cap aprobator nevenindu-mi sa cred cat de mult imi lipsise numele meu pe buzele lui .

El s-a mai apropiat putin de mine , si inca putin , pana ce ajunse in fata mea . Isi ridica mana si-mi atinse fata foarte usor , de frica parca sa nu ma sparg .
- Stii … acum nu mai sunt asa de fragila , i-am soptit .
-  Dar cum … spuse el uitandu-se inca mirat la mine .


                                                    Sfarsit !